Articol de: Rodica Nicolae, redactor-șef
La începutul acestui an, în cadrul Selgros, a demarat un proiect intern menit să descopere și să recunoască pasiunea angajaților pentru munca lor. Am discutat despre această campanie și despre revelațiile ei cu Antoneta Galeș, Director of Communications and Organisational Development, Selgros Cash&Carry, pornind de la propria pasiune pentru oameni.
Formația ta inițială, prin studiile făcute la Facultatea de design și producție a mobilei din Brașov, nu părea a te duce către o carieră legată de oameni, ci mai degrabă către una tehnică, inginerească. Când ai descoperit că, de fapt, îți place să lucrezi cu oameni?
Aceasta a fost a doua mea opțiune, după ce am ratat admiterea la medicină, unde îmi doream să urmez psihiatria, în locul psihologiei, a cărei facultate se desființase. Îmi plăcea foarte mult să desenez, de aceea am ales acea facultate.
Ai profesat în industria mobilei?
Nici măcar o zi! Aș fi putut lucra la Institutul de cercetări în industrializarea lemnului, o muncă de birou, în care lumea se făcea că studiază pădurile și împăduririle din țară, dar, în realitate, nu se întâmpla nimic…
Așa că m-am angajat la o agenție de turism unde vindeam bilete de avion și făceam marketing și PR. Acesta a fost primul meu job. După mai puțin de un an, m-am dus la o companie care recruta personal pentru vapoare americane de croazieră, partea de hotel și restaurant. Pe lângă recrutare, mai făceam niște traininguri introductive despre munca pe vas, despre comportamentul adecvat în acest mediu de lucru. Această experiență a durat doi ani. Apoi, am lucrat într-un proiect al Băncii Mondiale, care se derula printr-o firmă de consultanță a Ministerului Cooperării din Germania – un proiect de modernizare a serviciilor de ocupare a forței de muncă din România. Obiectivul era să schimbăm legea șomajului, ceea ce s-a și întâmplat. Ne doream să nu se mai vorbească despre șomaj, ci despre ocuparea forței de muncă. După o vreme, am ajuns să fac traininguri în diverse agenții de prin țară, povestindu-le funcționarilor de acolo că șomerul e clientul lor.
Sună ca o glumă! Și ai reușit să-i convingi?
Da, ai să râzi, dar chiar am reușit să-i conving, fără să se obțină însă și rezultatele scontate! Chiar dacă s-a schimbat legea, comportamentele erau înțepenite, iar la nivelul ministerului nu exista, de fapt, voința de a schimba lucrurile. Așa încât, n-am reușit să ne atingem obiectivul de a înregistra informații reale despre calitățile și abilitățile oamenilor, dincolo de evidența formală a diplomelor de școli absolvite. Mai ales la vremea respectivă, când nu erau atât de restrictive condițiile de profesare a unei meserii, dacă am fi avut despre ei acele informații, i-am fi putut plasa mai ușor. E preferabil ca atunci când o persoană îți spune că are diplomă de electrician, dar îi place să muncească în bucătărie, să-i dai șansa să-și valorifice pasiunea.
Rezumând, chiar de la începutul carierei mele, am lucrat numai cu oameni și pentru oameni.
Apoi, a urmat Selgros?
Da, am început ca Training&Development Manager, chiar în perioada în care Selgros își deschidea primul magazin din România, la Brașov. M-am ocupat de instruirea oamenilor în sistemul informatic de gestiune a mărfurilor, dar și de tot ceea ce însemna recrutare, integrare, formare, școlarizare motivare și evaluare. Eram patru oameni în echipă, la început. Coordonam, de asemenea, tot ceea ce presupuneau deschiderile de magazine, din punctul de vedere al resurselor umane.
Ai adunat 15 ani de Selgros. Mai este apreciată loialitatea față de un angajator, pe piața muncii, la ora actuală?
Partea pozitivă a unei echipe cu vechime este faptul că lucrurile se înțeleg și se fac mai ușor, pentru că se creează un anumit confort care ține de încredere și de predictibilitate. Știi la ce să te aștepți de la celălalt, știi când îți va livra ce i-ai cerut, știi ce poți să-i ceri și ce nu. De aceea, eu consider că organizațiile ar trebui să valorifice acest avantaj al oamenilor loiali.
