Articol de: Irina Alexandru, contribuitor
În 1869, Casa Capşa devenise furnizorul Curţii princiare a României, iar în 1882 – al Casei Regale. În 1873, i s-a acordat „Medalia de aur” cu ocazia Expoziţiei de la Viena, în 1881 a primit „Medalia de Aur” cu ocazia Expoziţiei de la Bucureşti, iar în 1889, „Marea Medalie de aur” a Expoziţiei Universale. De asemenea, în anul 1882, a primit Brevetul de furnizor al Casei principelui Milan Obrenovici al Serbiei şi în 1908 pe cel al Principelui Ferdinand al Bulgariei.
Afacerea începe să se dezvolte mai mult în anul 1886, când Grigore Capșa deschide și un hotel, și o cafenea. Acela este momentul în care Casa Capșa devine locul oficial de întâlnire și de creaţie al personalităţilor din politică, artă și cultură. Ca punct de întâlnire al literaţilor, Casa Capșa era cafeneaua de temut în anii interbelici. Orice scriitor începător pășea cu o oarecare temere în interiorul faimoasei clădiri și era norocos dacă ieșea intact și necriticat din ea.
În tot acest timp, Grigore Capşa ajunsese un personaj foarte cunoscut în Bucureşti şi în întreaga ţară. Numele lui îl găsim deseori menţionat în presa şi în publicaţiile acelor vremuri. Cităm ziarul „Adevărul” din 15 iunie 1897:
„La rubrica «Un bucureştean pe zi» se pot citi următoarele: „Cu cine să începem această rubrică dacă nu cu acela care este omul cel mai dulce din Bucureşti? Când zici «Capşa», îţi lasă gura apă şi parcă îţi vine imediat să o porneşti spre maiestrul cofetăriei şi al bucătăriei moderne. Să facem cunoscut pe Grigore Capşa ar fi să vorbim de biserica Zlătari sau Ateneu. El a devenit o instituţie bucureşteană, un monument… de zaharicale. Are un singur cusur: s-a apucat să facă politică conservatoare. E bine însă, căci are cu ce îndulci toate partidele”.
Dulcele amar în vremuri de război
În timpul Primului Război Mondial, restaurantul este pus sub sechestru de către germanii care nu fac nimic altceva decât să golească pivniţele și o mare parte din încăperi. După un an de zile, în 1917, Casa Capșa este cedată aliaţilor bulgari, care o transformă într-un casino cu eticheta de “Casinoul ofiţeresc și soldăţesc bulgar”.
Locuitorii Capitalei au privit ca pe un doliu naţional noua destinaţie a celebrei firme de comerţ care constrasta izbitor cu aerul distins de odinioară. Casa Capșa, ca și alte localuri din București, a fost lovită de mulţimea ordonanţelor date de către administraţia germană de ocupaţie, care a luat tot ceea ce se putea lua de la populaţie, începând cu trăsuri, cai, cauciucuri, sârmă, sticle goale, alimente, lemne și șerveţele de pânză, a căror folosinţă în hoteluri, restaurante, cofetării și cafenele era interzisă.
