Ce crezi că le lipsește românilor în comunicare?
Nimic. Cred cu tărie că abilitatea de a comunica și de a construi relații o avem cu toții din naștere. Am călătorit foarte mult. Românii nu sunt cu absolut nimic mai prejos decât alții, poate chiar dimpotrivă, de multe ori, suntem mult mai flexibili și agili, mai ales în comunicare. Problema la noi se reduce la mentalitate. Avem această conștiința a ceea ce numim „pile și relații”, pe care le asociem automat cu ideea de corupție și nepotism. Și nu e de blamat, având în vedere contextul istorico-politico-economic în care am crescut și trăim. Dar în momentul în care vom înțelege că a face networking este despre a construi relații, nu despre a obține ceva în mod direct, atunci lucrurile se vor schimba. Oricând vom alege să lucrăm cu oameni pe bază de recomandare. Oricând! E în genetica noastră și nu e un lucru rău. Însă, dacă te conectezi cu oamenii „din interes”, putem vorbi despre „pile” în sensul negativ, mai degrabă decât despre networking și relații valoroase. Pentru că acolo nu mai e nimic autentic – dacă ți-ai atins scopul, nu îți mai pasă de celălalt. Iar asta nu are nici o legătură cu networkingul.
Cât de greu este să pui punct și să pleci la drum pe cont propriu, în România?
Atunci când ești singur, totul e greu. Mi-aș fi dorit să fiu împreună cu cineva în povestea asta, însă nu am găsit (sau cel puțin nu încă), acea persoană. Știu că ne place să spunem că totul e mai dificil în România. Repet: am călătorit suficient și nu doar în vacanță, ci în general pentru proiecte sau în interes profesional, așa încât am avut ocazia să cunosc realitatea altora dincolo de aparențele văzute prin ochii de turist. Nicăieri nu este ușor. Provocările pentru un antreprenor sunt multe și la tot pasul. Dar ca să mă refer la ceva concret la nivel local, pentru mine, cea mai complicată parte a fost cea legată de alegerea între PFA și SRL, având în vedere că fac și training, și consultanță și coaching, dar și faptul că lucrez atât cu România, cât și cu oameni din alte țări. Am întrebat contabili, consultanți fiscali, avocați, prieteni, cunoștințe, rude. Până la urmă, tot după capul meu am ales, prin filtrul propriu de argumente. Nu-mi dau seama dacă problema este mai degrabă legată de legislația fluctuantă sau de lipsa de specialiști în domeniu. Antreprenoriatul înseamnă adaptare continuă și conectare la trenduri. Iar asta e valabil indiferent de țara în care trăiești.
Cu toții avem povești speciale din drumul nostru ca antreprenori. Spune-ne un secret pe care l-ai învățat ”the hard way” pornind pe cont propriu și un moment pe care nu crezi că îl vei uita prea repede.
Sunt mai multe și mai mici. Dar „the hardest part” a fost înainte să încep, atunci când încă îmi căutam drumul. Mulți uită partea asta sau poate unii nici nu trec prin ea. La mine a fost mai întâi eliberarea de „lesa” de angajat și apoi ideea, nu invers. La un moment dat, mă simțeam atât de pierdută pentru că nu reușeam să îmi găsesc misiunea, încât m-am izolat cumva, m-am refugiat în mine și aproape că evitam evenimentele pentru că nu știam ce să spun despre mine. Aveam impresia că toată lumea își cunoaște scopul în viață, mai puțin eu. Am avut chiar și o mică depresie, a fost un moment în care nu știam încotro să o apuc, mai ales că era o continuă luptă între a găsi ce vreau să fac pe termen lung și a-mi plăti chiria azi și acum. Acel moment a fost decisiv pentru ceea ce am decis, de fapt, să fac. Pentru că am trăit de-a dreptul temerile pe care le au ceilalți atunci când fac networking și în același timp am înțeles că doar cu ajutorul celor din jur pot ieși din acea stare. Am învățat că doar împărtășindu-ți trăirile și provocările cu ceilalți poți genera idei și te poți dezvolta: ca antreprenor, ca om, ca individ. Și până la urmă, aici e cheia Networkability: avem nevoie de ceilalți și ceilalți au nevoie de noi. Dar e important să fim deschiși pentru a construi o relație.
