În ultimii ani, companiile din România au început să-și pună problema importului de angajați din țări non-UE, care să asigure resursa umană în sectoarele în care există deficit de personal și activitatea riscă să fie întreruptă din această cauză, conform unui studiu Smartree. În schimb, costurile ridicate asociate procedurii de angajare internațională, concomitent cu durata relativ mare de închidere a proiectelor, reprezintă cele mai importante dezavantaje.
Printre dezavantaje se mai numără diferențele culturale și de limbă vorbită; integrarea angajaților străini într-o nouă cultură; un ciclu lung de angajare, începând cu realizarea documentației și demararea procedurilor pentru a obține avizele necesare din partea instituțiilor statului; procesul de recrutare internațională; volatilitatea forței de muncă adusă.
Există, însă, și avantaje pentru țările în care trăiesc și lucrează o foarte mare populație străină. Acestea se transformă treptat în centre multiculturale, cosmopolite, cu o serie largă de abilități nou formate, care pot contribui la progresul societății prin inovație și creativitate.
“Fenomenul globalizării a încurajat migrația, dar și importul forței de muncă mai ieftină. Este o practică des întâlnită, valabilă atât în cazul unor țări mari precum Statele Unite ale Americii, unde populația latino-americană este preponderentă pe anumite sectoare de activitate, dar și în cazul țărilor mai mici, precum România. În 50 de ani, importul forței de muncă va deveni o necesitate, dublată și de evoluția demografică negativă la nivelul României. Totuși, problema imigraței este una extrem de sensibilă și politizată, mai ales în contextul actual, cand anumite state își pun problema dacă în această cursă de a câștiga forță de muncă ieftină pentru anumite joburi pe care populația locală le refuză, nu cumva riscă să-și piardă identitatea națională”, consideră Raluca Peneș, HR Coordinator Smartree.
Citește și România, pe locul 2 în lume în privința deficitului de talente