Viața e, uneori, grea, dar mereu frumoasă…

Cred ca un teambuilding de o zi sau o jumatate de zi la un centru de autism ne-ar aduce mai mult pe termen lung decat toate programele de wellbeing!

Am fost recent la un centru de copii cu autism. Un prieten mi-a vorbit despre acest loc și am mers în vizită. Copiii de acolo aveau, fiecare, câte o “umbră”, un psihoterapeut, atașat. Altfel, terapia ABA (Applied Behavior Analysis), pe care acest centru o practică, nu ar avea efect.
M-am dus cu multă reticență, cu teamă, crezând că aveam să mă simt rău, că urma să mă doară, să mă simt neputincioasă. Am simțit câte ceva din toate astea, dar m-am și îmbogățit sufletește. Am stat o oră și jumătate, împietrită, privindu-i, gândindu-mă la copii, dar și la tinerii aceia care aveau grijă de ei. Terapia dă rezultate, dar acestea se obțin greu, cu multă răbdare, știință și… iubire. Știti că pentru ca un copil să facă un task de genul “pune cartea pe masă”, este nevoie ca acest task să fie descompus în multe sub-sarcini mici, iar copilul este recompensat pentru îndeplinirea fiecăreia?
Noi, cei fără astfel de probleme, facem multe lucruri în fiecare zi. De cele mai multe ori, fără a le conștientiza. Sunt automatisme, deja. Pentru ei, nu există așa ceva. Fiecare mișcare trebuie exersată de zeci sau sute de ori până e învățată.
În viața noastră de oameni activi, cei mai mulți ne plângem de multe: că e prea frig, că e prea cald, că lucrăm prea mult, că primim prea puțin pentru eforturile depuse, că șeful e rău, iar colegii sunt leneși, copilul nu mănâncă, nu doarme, soțul / soția nu ne acordă suficientă atenție, nu ne mai face cadouri, mașina nu este suficient de mare, mergem la prea multe cursuri, nu mergem la cursuri, nu avem suficiente zile libere etc.