Articol de: Viorel Apetrei, Master Certified Coach, MTW Romȃnia
Și eu sunt antreprenor, după ce am fost, destui ani, „corporatist”. Și am auzit de nenumărate ori, când mă plângeam de oboseală, după nopți de lucru până târziu: „Da, dar tu muncești pentru tine”. Ce înseamnă, la urma urmelor, să muncești „pentru tine”? Lucrez pentru clienții mei, care plătesc facturile, pentru valoarea primită, așa cum un angajat lucrează pentru compania care îi plătește salariul. Diferența poate să existe, într-adevăr, în stilul de viață, dar viața asta nu-i ușor de trăit, după cum nu-i totul roz nici în mediul corporatist. Idealismul articolelor motivaționale de pe internet este utopic, în cele mai multe situații.
De ce un coach?
Se pune întrebarea, în acest punct, cum depășim provocările și dificultățile fiecăreia dintre ipostaze? Cum accelerăm, pentru atingerea unui loc mai bun ? De pildă, de ce și-ar angaja un coach directorul executiv care a atins deja succesul profesional, care este în vârful piramidei corporatiste, are o familie frumoasă, o viață împlinită, o carieră invidiată și a văzut o sută de țări, mai mult sau mai puțin exotice? De ce ar simți acest om nevoia unui coach partener?
Deoarece, ca orice om, se poate rătăci în propriile succese sau planuri: program încărcat, întȃlniri cu clienți, miniştri, angajați sau alte persoane care îi influențează succesul. Coachingul se distinge, în special, prin capacitatea lui de a te determina să pui lucrurile în ordine, să-ți accesezi acele resurse care te ajută să te concentrezi cu folos, pe mai departe. Poate tocmai în acest punct, până la care ai obținut atât de multe lucruri, te întrebi : „Și acum, încotro?”. Un coach te susține în descoperirea unor priorități pe care singur nu le mai poți vedea, le confunzi cu preocupări nepotrivite rangului sau rolului tău. Te ajută să rȃmȃi concentrat şi implicat în acțiune, pe drumul schimbării, timp de şase luni, un an sau poate pentru toată viața.
Am cunoscut, de pildă, manageri de top care, din perfecționism și din dorința ca lucrurile să iasă foarte bine (obsesia pentru control), aprobau la telefon, de pe plajă, bannere și flyere. Apoi aveau un teribil sentiment de sfârșeală, o amărăciune a nereușitei. Simțeau, cumva instinctiv, că au făcut un lucru „nepotrivit”. Când i-am întrebat cum li s-a transformat starea, au recunoscut că sentimentul cel mai probabil era „inutilitate”. Este limpede că oamenii aceștia aveau nevoie de provocări, de descoperirea unui alt sens, de redescoperirea propriului rol, redefinit în timp.
Printre beneficiile pe care le poate aduce coachingul, atât pentru corporatiști, cât și pentru antreprenori, se numără și stabilirea de obiective. Poate că această afirmație vă stârnește uimirea, dar vă asigur că, dacă dați la o parte textele de lemn din „job description”, stabilirea obiectivelor rămâne o întrebare surprinzătoare. Câteodată, când ești prea ocupat și copleșit, obiectivele reale se pierd, așa cum se pierd și prioritățile și activitățile cu valoare. De exemplu, petrec foarte mult timp cu clienții să-şi definească, la nivel de detaliu, viziunea, ideea măreață pe care o poartă cu ei. Apoi, discutăm cum să o comunice celorlalți şi cum să o transforme în strategie, cu obiective şi etape intermediare.
Alte articole scrise de către Viorel Apetrei: Tăcerea de aur a directorului de vȃnzări
