Emoţiile stimulează învăţarea

Emotiile stimuleaza invatarea

Contextul în care trăim ne „obligă” să învăţăm continuu, să evoluăm, să ne perfecţionăm. Din dorinţa de a ne alinia la cerinţele actuale, de a fi în pas cu ultimele noutăţi şi trenduri şi de a supravieţui mediului concurenţial, uneori, ne  angrenăm într-un proces de învăţare haotic, axat pe acumularea unei cantităţi cât mai mari de informaţie.

Altfel spus, ne autobombardăm cu informaţii din toate părţile. „Devorăm” o mulţime de cărţi care, de multe ori, nu ne plac şi nu ne interesează, dar care „trebuie” citite, mergem la traininguri, indiferent că avem sau nu nevoie de ele, ne apucăm de tot felul de cursuri, în speranţa că, la un moment dat, ne vor folosi cumva, alergăm pe la evenimente şi workshopuri, pentru că sunt la modă, interactive şi interesante…

Cu alte cuvine, încercăm să fim „acolo” cu orice preţ. Uităm însă un „amănunt”: ca să dăm randament şi să obţinem performanţă, trebuie să învăţăm într-un mod organizat şi, cel mai important, personalizat. Fiecare persoană este unică, are un anumit „bagaj” de capacităţi şi preferinţe (influenţate de educaţie, familie etc.), ceea ce înseamnă că are nevoi diferite şi că învaţă diferit, în propriul ritm.

Acest lucru presupune ca procesul de învăţare să fie perfect adaptat nevoilor sale. Ca să ne îmbunătăţim procesul de învăţare, mai întâi de toate este necesar să ne stabilim obiectivul, interesul. Apoi, trebuie să luăm în calcul următoarele aspecte şi să alegem ceea ce ni se potriveşte cel mai bine.

1. Sursele de învăţare
Sunt nenumărate. Dintre ele, cele mai la îndemână sunt cărţile, cursurile clasice sau online, internetul etc.

2. Metodele de învăţare
În afară de studiul individual, putem apela la traininguri, coaching, mentoring, e-learning, învăţare experienţială.

3. Punerea teoriei în practică
Este o etapă esenţială pentru fixarea a ceea ce am învăţat. Neaccesate prin practică (la locul de muncă, prin proiecte etc.), informaţiile asimilate se vor şterge cu timpul din creierul nostru. Atenţie! Emoţiile joacă un rol foarte important în reţinere şi experienţă.

Studiile neuroştiinţifice au demonstrat faptul că, în principal, creierul nostru stochează conceptele care fie îi plac, fie îi displac. În schimb, informaţia neutră din punct de vedere emoţional se pierde. Asta înseamnă că, dacă nu ne place ceea ce învăţăm, nu vom reţine informaţiile aşa cum trebuie. Conform teoriei  Autodeterminării, ai cărei autori sunt Richard Ryan şi Eduard Deci, care se referă la dezvoltarea continuă a oamenilor şi la nevoile lor psihologice înnăscute, motivaţia poate fi intrinsecă şi extrinsecă. Astfel, putem fi motivaţi pentru că apreciem o activitate sau pentru că suntem constrânşi din exterior.

Ei bine, emoţiile pe care le trăim în timp ce învăţăm pot facilita sau frâna acest proces. Astfel, dacă suntem supăraţi, nervoşi, frustraţi, vom fi mai puţin receptivi, spre deosebire de situaţia inversă, când suntem binedispuşi, bucuroşi, relaxaţi. De asemenea, crearea unui climat plăcut în timp ce învăţăm contribuie la creşterea stării noastre de bine, la implicarea noastră în procesul de învăţare şi, deci, la obţinerea unor rezultate mai bune. Probabil aşa se explică şi faptul că, în ultima perioadă, este foarte la modă ca trainingurile şi sesiunile de coaching să se desfăşoare în locuri cât mai „exotice” (spa-uri, scuba diving, sesiuni de călărie etc.). De asemenea, prelegerile ţinute de oameni inspiraţionali, care vin din afara sferei businessului, precum artişti şi sportivi, foarte apreciate în acest moment, mizează pe acelaşi principiu al asimilării informaţiei sub impact emoţional.

Monotasking / Multitasking

Învăţarea este un proces care presupune un efort suplimentar de înţelegere, de “redesenare” a unor trasee neuronale, motiv pentru care creierul nostru are nevoie de concentrare 100%. Cu alte cuvinte, este esenţial ca, atunci când învăţăm, să ne dedicăm cu totul acestei activităţi. De ce? Răspunsul vine din partea ştiinţei, care spune că, în timpul acestui proces, în creierul nostru se activează o zonă care consumă mai multă energie şi care nu e făcută să proceseze sarcini în paralel. Drept urmare, suprapunerea mai multor activităţi nu face altceva decât să rupă ritmul.

Pentru reconectare, creierul trebuie să consume mai multă energie, fapt care duce în scurt timp la oboseala intelectuală. Deci, atunci când învăţăm, este foarte important să ne asumăm un timp suficient pentru a înţelege, pune în practică şi exersa ori de câte ori e nevoie ceea ce am învăţat. Pe scurt, trebuie să evităm pe cât posibil multitaskingul, care este inamicul învăţării.

Repetiţia, mama învăţării

Prin învăţare, au loc schimbări în cunoaşterea şi comportamentul nostru. Mecanismul este următorul: fiecare mişcare şi fiecare gând se produc prin trecerea informaţiilor printr-o reţea de celule nervoase şi prin procesarea lor de către creier. Neuroştiinţa a demonstrat că există anumite celule care influenţează direct procesul de învăţare şi care poartă numele de astrocite (celule în formă de stea).

Ei bine, pentru a învăţa ceva nou, celulele nervoase formează conexiuni care nu au mai existat până în acel moment sau le consolidează pe cele deja existente, în cazul în care informaţiile respective au legătură cu o experienţă a noastră. Practic, învăţarea constă în formarea unor sinapse, adică a unor legături chimice între doi neuroni. Astfel, informaţia poate trece mai departe către zonele specializate din creier. Ce se întâmplă însă atunci când vrem să consolidăm o informaţie deja existentă? De exemplu, atunci când ne propunem să ne specializăm într-un domeniu. Prin exersare, prin repetiţie, nu facem altceva decât să întărim nişte legături (sinapse) deja existente.

Concluzia: pentru ca anumite zone din creier să se modifice, există o condiţie esenţială: să exersăm, să repetăm zilnic acelaşi tipar. De pildă, dacă ne propunem să ne însuşim un limbaj de leadership şi începem să-l exersăm, creierul nostru va începe să creeze „trasee” noi, care ne vor ajuta să ne schimbăm.

(Foto: Michael Sean Gallagher, www.flickr.com)

  •  
  •  
  •  
  •  
  •