Schimbarea care stârneşte creativitatea

Schimbarea starneste creativitatea

Voi avea o abordare diferită asupra schimbării, sub toate formele pe care le poate lua ea (dorită, impusă, neaşteptată). Vă propun să vă gândiţi la modul în care aceasta ne pune în situaţia (de cele mai multe ori, neconfortabilă) de a găsi soluţii şi idei pentru a rezolva noua stare, pentru a merge mai departe într-o formulă convenabilă.

Aduceţi-vă aminte de momentele când aţi luat decizii care v-au schimbat viaţa într-o direcţie sau alta: la ce facultate să mergeţi, ce carieră să urmaţi, cum să vă schimbaţi locul de muncă sau dacă să vă mutaţi într-un alt oraş sau altă ţară. Este un exerciţiu pe care îl facem cu toţii. Interesant este că toate deciziile pe care le luăm zi de zi (de la cele mai simple, cum ar fi ce să purtăm la birou în acea zi, până la cele care ne afectează puternic viaţa) schimbă ceva în viaţa noastră, ne schimbă în ALTcineva. Dacă ar fi să daţi câte un nume fiecăreia dintre etapele din viaţa dumneavoastră de până acum, nu e aşa că aţi găsi trei sau chiar mai multe nume diferite? După cum spunea şi Bergson, schimbarea ne permite să ne reinventăm în forme şi culori pe care nu ni le-am fi imaginat posibile. Misiunea mea nu este să arunc o lumină pozitivă asupra schimbării, nici să fim cu toţii „agenţi ai schimbării”. Aş vrea doar să vă sugerez să vă permiteţi libertatea de a alege noua formă a schimbării şi nu dacă alegeţi schimbarea.
Orice schimbare aduce cu sine un moment de introspectie, în care ne privim pe noi înşine dintr-un alt unghi: fie ne întrebăm dacă suntem în stare să facem anumite lucruri, fie căutăm alte ieşiri dintr-o situaţie, aceste momente ne generează stări de incertitudine, de dubiu. Iar acestea nu sunt deloc plăcute. În final însă, ele ne creionează stilul şi ne aduc o componentă nouă în identitate. Ştiu că mă veţi contrazice spunând că e un proces dureros, un efort care, de obicei, stânjeneşte. Dar vă întorc întrebarea: Starea latentă nu produce disconfort? Rutina în care ne complacem nu aduce monotonie?

Ce-mi iese mie din asta?

În primul rînd, noua stare va produce mai multe oportunităţi, va deschide noi direcţii şi ne va invita să decidem din nou cum mergem mai departe sau dacă ştergem tot şi o luăm de la zero. Am citit undeva că orice alegere aduce cu sine o pierdere şi m-am gândit mult la asta. Da, este adevărat că alegem ceva în defavoarea a altceva, dar chiar şi aşa, sunt pentru a alege şi a duce schimbarea până la capăt pentru că, oricum, dacă vă gândiţi serios, nici asta nu durează. Ne antrenăm constant în gestionarea schimbării când, de fapt, ar trebui să ne antrenăm în provocarea schimbării. Dacă ne uităm în trecut, la 2009, incertitudinea era cauzată de nişte schimbări pe care nu numai că nu le anticipasem, dar nu ştiam cum le-am putea face faţă. Ei bine, totul s-a reinventat de atunci – economia, stilul de recrutare şi de păstrare a talentelor, modul în care abordăm clienţii şi consumatorii, perspectiva prin care analizăm ce şi cum facem zilnic.

Am o cunoştinţă care a rămas fără serviciu în urma unui proces de restructurare – lucru destul de neplăcut, sunt de acord. Nu mai vorbisem cu ea de ceva timp, când ne-am întâlnit absolut întâmplător pe stradă. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut-o fericită şi plină de energie. Mi-a povestit că, după ce şi-a revenit din şoc, s-a gândit foarte bine la ce o pasiona cu adevărat şi şi-a deschis o cofetărie. Este adevărat că este un caz fericit, dar ceea ce vreau să subliniez este că, deşi schimbarea „a venit peste ea”, cunoştinţa mea a reuşit să îşi găsească, de fapt, adevărata cale.
Vă invit să vă gândiţi cum ar fi dacă am iniţia acest proces, dacă nu am mai lăsa lucrurile să se întâmple, să vină peste noi, ci le-am provoca în direcţia dorită. Cum ar fi dacă am începe cu lucrurile mărunte şi am vedea cum afectează ele restul.
De ce acum (mai mult ca niciodată)?
Pentru că deja e prea târziu, pentru că altfel nu se poate. Pentru că schimbăm constant, chiar dacă nu recunoaştem asta.
Pentru că altfel nu evoluăm, pentru că totul îşi modifică ritmul în fiecare secundă şi dacă nu ne intrăm în cadenţă, ne vom risipi.

Ca să schimbăm….
… ajunge doar să privim altfel acest proces;
… ajunge doar să încercăm chiar din momentul în care ne ridicăm ochii din pagină;
… ajunge doar să ne REpoziţionăm faţă de schimbare.

(Foto: m.a.r.c., www.flickr.com)

Alte articole scrise de către Laura Solomonescu: Reputaţia la control