Tablou cu pereche dansând…

Tablou cu pereche dansând...

Nu a existat proiect de dezvoltare organizațională pe care să-l derulez pentru o companie din care să nu reiasă imperios nevoia de comunicare. Sunt sigură că la o astfel de afirmaţie veţi întreba: „Adică oamenii din organizațiile respective nu comunică?”. Ba da, însă ineficient.

De ce se întâmplă asta? Pentru că baza construcției numite „comunicare” presupune o relație cu interlocutorul, utilizată pentru a transmite mesajul dorit. Când emițătorul nu este în relație cu receptorul, când pentru cel care transmite mesajul este mai important să se audă decât să-și asculte și să-și înțeleagă receptorul, relația de comunicare este ca și inexistentă. Aşa-zisul schimb de mesaje devine doar un zgomot de fond, o gălăgie nefolositoare.

Ascultând, înveţi

Cred că merită să zăbovim un moment și asupra comunicării scrise, care presupune că emițătorul a redactat tot ceea ce avea de transmis, iar interlocutorii au luat la cunoștință mesajul. Adesea însă, din răspunsurile primite, tot în scris, reiese că mesajul nu a fost recepționat exact cum a fost gândit. De aceea, întâlnirile scurte și la obiect pot clarifica și determina acțiuni eficiente.

Primul pas în comunicare este ascultarea. Am auzit cu toții, de nenumărate ori, vorbindu-se despre ascultarea activă, care face diferența în acest proces. Încercarea permanentă de a te „pune în papucii” celui cu care intri în relație de comunicare fluidizează conținutul mesajului, îi aduce noi valențe și te susține în procesul de dezvoltare. Cunoscând și ascultând oameni, crești din fiecare relație, oricare ar fi durata și scopul acesteia.

În echipe, relația de comunicare are deja o bază funcțională, aceea că fiecare coechipier își aduce contribuția la un scop comun. Ținând cont de acest aspect, se presupune că orice companie asigură din start un context favorabil comunicării. Însă în acest proces, cum spuneam, este vorba despre un angajament între două persoane, una interesată să asculte, iar cealaltă motivată să împărtășească și să primească feedback la conținutul transmis. Mai mult decât organizația, oamenii din ea (fac ce fac și ajung din nou la ei!) sunt cei care, comunicând, câştigă.

Comunicarea definește relaţii

Începe prin a comunica, în primul rând, cu tine însuţi. Înainte de a te ocupa de toți cei care, din varii motive, au nevoie să-i asculți, încearcă să-ți identifici propriile nevoi. De ce vrei să comunici? Cum te aștepți să reacționeze interlocutorul tău? De ce vrei să comunici? Are sens conținutul mesajului tău sau este doar nevoia ta de afirmare, de validare prin ceilalți?

Lasă-ți timp să te „asculți”. Suntem oamenii acțiunilor și ai rezultatelor. Dar cum să ajungi la ele pe scurtătură? Pune-ți întrebările pentru care nu ai mai avut timp, întoarce răspunsurile pe toate părțile și s-ar putea ca tot ceea ce au alții de zis să devină mai interesant și în acord cu tine. Dacă ai trecut de acest nivel, ești cu siguranță mai dedicat în procesul de ascultare al altora.

Poţi să taci? E o întrebare fără sens, dar în subsol există mii de situații în care se consideră că a tăcea e un minus. Deseori, suntem apreciați pentru naturalețea cu care intervenim, găsim momentul oportun să ne exprimăm opiniile și ne facem vizibili. Şi prea puțini sunt aceia care, la sfâșitul unei interacțiuni, apreciază faptul că mai degrabă te pricepi să asculți, fără să cauți să te evidențiezi.

Comunicarea dezvoltă relaţii

Ascultă-i pe cei din jurul tău. Partea cea mai savuroasă a ascultării este definită de curiozitatea cu care îți întâmpini interlocutorul. Se poate ca și el să vină mai puțin pregătit în relație, să se aștepte mai degrabă să nu ai suficient timp pentru el și să-și condenseze mesajul în cuvinte-cheie menite să-ți capteze atenţia. Înainte să-i trimiți mesajul tău, vezi care sunt nevoile celui cu care interacționezi.

Îmi amintesc de o întâlnire cu o persoană care mi-a solicitat o întrevedere, a cărei poveste ar putea fi oricând subiectul unei nuvele. Considera că răstimpul petrecut împreună o va ajuta să-și clarifice drumul profesional și personal. Modalitatea de abordare, mesajul scris și scurta convorbire telefonică m-au făcut să intru în această conversație deja curioasă. Apăruse și dorința mea să o cunosc, pe lângă nevoia ei de a se face înțeleasă.

Explorarea interlocutorului (în acest caz, istoricul profesional și educațional) mi-a îmbogățit extrem de mult imaginea despre așteptările sale. Când am ajuns faţă în faţă, n-am stat cu ochii pe ceas, am schimbat opinii cât se poate de firesc. Ascultarea și feedback-ul (așa cum sunt definite conceptele în teoria de management) sunt deprinderi individuale, care se rafinează pe tot parcursul vieții individului, fie că este sau nu angajatul unei organizații.

Cum dai feedback?

Feedback-ul, atât de utilizat în procesele de management, de dezvoltare personală şi profesională, este un exercițiu care merită îmbunătățit permanent. El presupune să preiei conținutul emis de emițător şi plus-valoarea adăugată de receptor.

Dacă ai ajuns la această cerință în plan profesional, dar ai alocat timp pentru toți pașii trecuți în revistă mai sus, răspunsul vine firesc. Sintetizează toate încercările, reușitele și așteptările ­într-un mesaj și pune-l la dispoziția celui care are nevoie de el. Fără îndoială că interlocutorul tău se va simți revigorat și va putea schimba în valoare adăugată multe dintre acțiunile sale care până atunci păreau fără prea mult sens.

Închei articolul cu imaginea pe care o am în minte atunci când mă gândesc la procesul de comunicare: o pereche sau un grup care dansează. Fiecare participant transmite partenerului un mesaj prin care se armonizează. Mai mult chiar, mesajul lui este transmis celor din jur, făcâdu-se astfel mult mai ușor înțeles, acceptat și plăcut.

Alte articole scrise de către Mihaela Feodorof: Coachingul produce, întotdeauna, rezultate