Fuga de şi spre antreprenoriat

Fuga de si spre antreprenoriat

Am ales pentru prima ediţie din acest an „antreprenoriatul” fiindcă este, prin definiţie, o acţiune de pionierat, o  deschidere de porţi, cu speranţele şi surprizele aferente (plăcute ori neplăcute). Aşa cum se vede sau cum întrevede şi începutul de an.

Dincolo de acest pretext, am descoperit în succinta analiză întreprinsă o serie de paradoxuri care tensionează mediul antreprenorial şi îl fac, de aceea, mai incitant pentru o discuţie publică. Le trec în revistă:

– continuarea procesului de creştere naturală a numărului de companii mici, în pofida retragerilor de pe piaţă cauzate de criza economică;
– opţiunea pentru antreprenoriat a unei părţi dintre cei restructuraţi, în ciuda lipsei de încredere care marchează acest domeniu;
– interesul generaţiei Y pentru iniţiativele pe cont propriu, cu toate că nota de plată pentru slaba manageriere a afacerilor de până acum nu arată deloc bine.

Aspectele favorabile şi cele de natură să descurajeze imersia în antreprenoriat există independent de construcţiile în opoziţie pe care le-am inventariat mai sus. De aceea, în continuare, le voi trata individual.

Creşterea naturală

Studiile întreprinse anterior crizei economice vorbeau despre un număr scăzut al antreprenorilor comparativ cu populaţia activă a ţării, mai ales faţă de statele europene vestice. Ceea ce anunţa un potenţial de creştere naturală, menit să ne apropie de echilibrul sănătos al unei societăţi dezvoltate.
Fenomenul ne este confirmat şi de Iulian Penescu, Owner – Dynamic Learning: „Deşi odată cu deteriorarea situaţiei economice, o parte dintre proiectele antreprenoriale s-au închis, interesul pentru începerea unui business pe cont propriu este la o cotă crescută, iar acesta este un lucru foarte bun”. Aceasta, poate, şi pe seama celor doi ani de restructurări ale activităţilor, care au avut loc şi în instituţiile publice, şi în  companiile private din România.
Restricţiile bugetare au aruncat în piaţă o mulţime de oameni liberi de orice angajament de muncă.
O parte dintre aceştia, mai ales cei neobişnuiţi cu dependenţa de asistenţa acordată de stat, dar dependenţi de muncă, au ales să-şi construiască propriile afaceri. E drept că, adesea, acest gen de decizie se bazează pe falsa părere potrivit căreia îţi alegi să deschizi acea activitate la care te pricepi cel mai bine. Or a fi întreprinzător nu înseamnă a lucra tu însuţi, ci a şti să-i pui pe alţii la treabă şi a fi capabil să gestionezi resurse, de orice fel ar fi ele.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •