Articol de: Rodica Nicolae, redactor-sef
Dan Berteanu – Partener AchieveGlobal – face o binevenită distincţie între cele două ipostaze: „Ceea ce m-a frapat discutând cu aceşti antreprenori în devenire este că mulţi dintre ei nu realizează faptul că antreprenoriatul înseamnă să-ţi doreşti să construieşti o companie care să nu aibă nevoie de tine… A fi antreprenor înseamnă să-ţi doreşti să trăieşti din munca altora.” De aici, o primă corecţie care s-ar cuveni făcută la nivelul percepţiilor între a fi freelancer şi a fi antreprenor, cu rezultatul sperat al unei aşezări mai realiste în pagină a celor amatori de alternative.
Motivaţia
Dar care sunt resorturile din spatele unei afaceri noi? Printre motivele generatoare de astfel de iniţiative stau fi e ideile din care oamenii speră să scoată nişte bani, fi e veşnica fugă de managerul direct, vinovat de frustrările acumulate de angajaţi, fi e urmărirea unui model familial, fi e credinţa celor tineri că a avea propriul business e oricând preferabil unui statut de „soldat în armata corporatistă”. Acestor raţiuni li se adaugă, după cum am menţionat deja, deciziile impuse de context, cea mai dramatică fi ind şomajul. Destul de frecvent, mica afacere personală se vede ca un refugiu rapid din situaţia de disponibilizat, în perioadele nu prea ofertante, cum este cea de faţă. Nu trebuie omise din lista argumentelor favorabile deschiderii unei afaceri cele de natură subiectivă, în stare să potenţeze la maximum un om în eforturile lui: curajul, nevoia de libertate în acţiune, şansa de a-şi putea gestiona programul după propriile ritmuri etc. De 15 ani antreprenor, Florentin Banu, General Manager – Interpart Production, recunoaşte că ceea ce-l îndepărtează de rolul de angajat este cerinţa de a fi disciplinat şi de a se trezi dimineaţa, iar ceea ce-l ţine aproape de antreprenoriat este „frumuseţea lui în două dimensiuni: libertatea şi banii.”
Frânele şi obstacolele
Deasupra antreprenorilor, cerul n-a fost şi nu garantează nimeni că va fi mereu senin. Mari companii,
organizaţii vechi, cu tradiţie în afi şarea de cifre impresionante de afaceri şi în stăpânirea unor segmente majore de piaţă, s-au frisonat în ultimii trei ani şi au fost nevoite să-şi reconsidere situaţia fi nanciară. De ce să ne mirăm, aşadar, de reculul suferit de micii întreprinzători?! Potrivit studiului realizat de Daedalus Millward Brown şi Bucharest School of Management, intitulat „România Antreprenorială”, întreprinzătorii îşi explică conjunctura actuală a pieţei în termeni precum „a venit criza” ori „a căzut piaţa”, pe care îi traduc la nivel operaţional în scăderea cererii şi a interesului pentru produsele sau serviciile lor. Mai sunt arătaţi cu degetul, ca factori de scădere sau dispariţie a afacerilor de dimensiuni mici, colaboratorii cu comportamente haotice şi caracterul impredictibil al pieţei.
Nu mai puţin importante sunt aspectele de sorginte interioară, care ţin de propriile limite manageriale
ale micilor întreprinzători: carenţele în defi nirea strategiei, ignorarea nevoii de promovare a afacerii, cheltuirea fără chibzuinţă a bugetului, dar şi slaba gestionare a relaţiei cu forţa de muncă angajată. Merită menţionată, în acest sens, atenţionarea pe care o făcea Florentin Banu, în cadrul interviului: „Cea mai dificilă parte într-o afacere este găsirea directorilor adecvaţi.” Tot acest şir de „adversari” a generat printre antreprenori un sentiment acut de neîncredere, dacă ar fi să invocăm rezultatele studiului Uniunii Naţionale a Patronatului Român, realizat în perioada 21 noiembrie-5 decembrie 2011.
Concret, pentru anul ce tocmai a debutat, mulţi dintre manageri nu se văd în stare să-şi refinanţeze liniile de credit, iar 31% dintre ei iau în considerare intrarea în insolvenţă sau restructurarea activităţii, dacă economia îşi va păstra trendul actual.
