Călătoria în doi pe drumul formării

Mentoringul devine cu adevarat masurabil dupa o perioada lunga de timp

Rădăcinile istorice din agora grecească ale mentoratului relevă această relație ca fiind una specială, care mai degrabă „se întâmplă” neprovocată de vreun cadru formal, prin acordul dintre cele două personaje ale procesului. E vorba despre „întâlnirea” celor doi pentru a călători împreună pe un drum al formării. În varianta grecească, maestrul își asuma rolul de îndrumător, preluând responsabilitatea ghidajului, pentru tânărul a cărui aspirație era maturizarea. Tânărul „se dăruia” acestei îndrumări și ajungea să se delimiteze de mentorul său în momentul în care formarea lua sfârșit, mai exact, la vârsta la care băiatul devenea bărbat. Prelungirea relației era inacceptabilă după această perioadă: cei doi deveneau egali, iar amânarea rupturii era hulită de către societatea grecească.

Acest tip special de relație a supraviețuit în lumea culturii. Un bun exemplu în cultura română este cel descris în „Jurnalul de la Păltiniș” de către Gabriel Liiceanu. Constantin Noica dorea să ajute tineri cu potențial să se maturizeze cultural, prin discuții, întâlniri, teme și construirea unei relații speciale maestru-discipol. Noica își asuma rolul de mentor și încerca să-i ridice pe tineri spre zona rarefiată a „board-ului” culturii române, din care făceau parte el, Cioran, Eliade, Eugen Ionescu şi alții. Practic, prin programul pe care îl propunea tinerilor, le arăta „bucătăria” formării unei personalități culturale de talia sa, cum se proceda pentru a ajunge membru într-o asemenea elită.

Mentoringul în lumea business-ului încearcă să translateze în zona organizațiilor de afaceri această formulă de a dezvolta tinerele talente cu potențial în lideri de organizații (fie ele departamente sau chiar companii). Fiind vorba despre soft skills, întâlnim relații de mentorat cross funcționale (de exemplu, middle manager de vânzări cu un mentor CFO – cum a fost cazul meu în cadrul unei organizații). Nu se lucrează pe competenţa specifică domeniului, deși, în mod evident, un schimb de experienţă apare inerent (e.g. un CFO are o anumită viziune asupra businessului și e cel mai natural să se raporteze la ea în toate relațiile profesionale). Aici este vorba, în principal, despre un transfer de know-how de senioritate (tips-uri şi tricks-uri de dezvoltare a carierei, abilități de relaționare, depășirea unor timidități etc.).

  •  
  •  
  •  
  •  
  •