Motivare sau… auto-motivare

motivația

Indiferent dacă suntem manageri, traineri, coach-i sau… „simpli cetăţeni”, fiecare dintre noi ne-am pus cel puţin o dată întrebarea cum ne putem motiva şi cum putem să îi „motivăm” pe ceilalţi să fie mai motivaţi.

Psihologia ne oferă un instrument conversaţional simplu şi foarte eficient – LAB Profile (Language and Behavior Profile). Modelul a fost dezvoltat de Shelle Rose Charvet, care l-a adaptat pentru activitatea profesională, şi a fost adus în România de Andy Szekely. Un beneficiu util al acestui model este faptul că ne indică „sursa” motivaţiei noastre. Astfel, putem afla despre noi că ne motivăm, mai degrabă, „din interior” (tiparul motivaţional intern) sau „din exterior” (tiparul motivaţional extern).
Pentru a afla propriul tipar motivaţional, vă propun să vă notaţi răspunsul la următoarea întrebare:
Cum ştii că ai făcut o treabă bună la locul de muncă?
În funcţie de acest răspuns (şi de limbajul folosit), veţi descoperi că, în context profesional, sunteţi, mai degrabă, „intern” (vă găsiţi motivaţia în interior) sau „extern” (vă găsiţi motivaţia în exterior). Nimeni nu este 100% „intern” sau „extern”, ci o combinaţie de motivaţie interioară şi exterioară.
Totodată, este important să înţelegem că profilul nostru motivaţional depinde de context. De exemplu, poate în activitatea profesională suntem motivaţi mai degrabă de propriile standarde, în timp ce, în relaţia de cuplu, putem fi foarte motivaţi de feedback-ul partenerului.

„Internul”

Dacă la întrebarea de mai sus aţi răspuns ceva de genul „Ştiu, simt când am făcut o treabă bună. Am o senzaţie de mare satisfacţie în interiorul meu”, sunteţi, mai degrabă, „intern” (aveţi „surse” de motivare mai degrabă în interior). Oamenii cu tipar intern îşi găsesc sursa de motivaţie în interiorul lor. Ei hotărăsc referitor la calitatea muncii lor şi le este relativ greu să accepte păreri din exterior. Sunt motivaţi să adune informaţii din exterior pentru ca apoi tot ei să decidă. Au propriile standarde interne foarte solide şi au o încredere în sine ridicată. Întrucât nu au foarte multă nevoie de apreciere din exterior, atunci când sunt în poziţii de conducere pot avea tendinţa să nu ofere foarte mult feedback.
Ca limbaj nonverbal, de obicei stau drept, arată spre sine, fac pauze înainte de a răspunde părerii altcuiva pentru a o evalua şi au gesturi şi expresii faciale minime.
Poate fi dificil să oferim feedback unui intern şi atunci este nevoie să apelăm la un limbaj specific de influenţare, reamintindu-i: „doar tu poţi hotărî”, „ai putea să iei în calcul”, „îţi sugerez să te gândeşti la”. Totodată, pentru a-l motiva, este foarte important să îi cerem părerea şi să îi oferim suficientă libertate de mişcare.

„Externul”

Dacă la întrebarea de mai sus aveţi un răspuns similar cu:
„Şeful îmi spune că am făcut o treabă bună şi îmi depăşesc obiectivele. Clienţii mei sunt mulţumiţi”, sunteţi, mai degrabă, „externi” (aveţi „surse” de motivare, mai degrabă, în exterior).
Persoanele cu tipar extern au foarte mare nevoie de feedback. Iau foarte în serios informaţiile venite din exterior şi preferă, adesea, ca altcineva să decidă.
Externii au nevoie să se compare cu standarde din exterior. Pentru a influenţa un „extern” îi putem aminti despre „părerea celorlalţi faţă de rezultatele sale”, „feedback-ul pe care îl va primi”, „recomandări, standardele companiei, rezultatele unor studii”.
Limbajul nonverbal poate avea următoarele caracteristici: se apleacă în faţă, aşteaptă reacţia interlocutorului, expresia facială arată că vrea să ştie de la tine dacă a fost bine.
Cum ne auto-motivăm? Cum îi motivăm pe ceilalţi?
Tiparul motivaţional poate fi o informaţie utilă în luarea deciziilor importante pentru noi. De exemplu, dacă ştim că avem un tipar „extern”, este mai probabil să ni se potrivească un rol în cadrul departamentului de vânzări şi nu neapărat o activitate solitară, de tip cercetare.
Fiecare tipar motivaţional ne oferă atât calităţi, cât şi aspecte pe care le putem îmbunătăţi. De exemplu, dacă suntem mai degrabă „interni”, este bine să ne păstrăm auto-motivarea, dar să nu uităm să cerem feedback celorlalţi. Iar dacă suntem, mai degrabă, „externi”, avem nevoie să ne păstrăm deschiderea şi să ne construim un sistem de referinţă intern autonom.
Ne putem doza motivaţia potrivită în funcţie de tipul de context în care suntem. De exemplu, dacă dorim să învăţăm ceva nou, ne este util să fim „externi” faţă de trainer. Sau, dacă suntem într-un mediu în care predomină critica nejustificată, ne ajută să ne menţinem poziţia de „intern” şi, implicit, încrederea în propriile forţe.
În interacţiunea cu celelalte persoane, este util să recunoaştem tiparul motivaţional al celuilalt şi să îi oferim ceea ce are nevoie, având grijă să nu exagerăm cu „ingredientele” din tiparul motivaţional opus. De exemplu, dacă lucrăm cu un „intern” este important să îi transmitem că avem încredere în expertiza sa şi să nu exagerăm cu feedback-ul (pentru că acestuia i-ar putea părea sufocant). În cazul în care lucrăm cu un „extern”, este necesar să îi oferim mult feedback (chiar dacă pentru noi nu e necesar) şi să nu lăsăm prea mare distanţa în relaţie (o poate interpreta ca indiferenţă…).
În esenţă, motivaţia este individuală, dar poate fi fascinant cum putem motiva şi demotiva atât de uşor, „doar” printr-un simplu instrument conversaţional. Vă invit să îl testaţi!