Articol de: Corina Diaconu, senior consultant
La baza leadership-ului stă spiritul de echipă ca rezultat al integrării mai multor procese: construirea încrederii între persoanele implicate, stabilirea unei misiuni şi a unor scopuri clare, derularea unor procese decizionale participative, motivarea puternică în vederea realizării unor obiective comune.
Leadership-ul înseamnă viziune, încurajare, entuziasm, energie, consecvenţă. El presupune, de asemenea, abordarea mai multor aspecte. Uneori se referă la posesia unor atribute personale, cum ar fi curajul, ambiţia, hotărârea sau carisma; alteori la deţinerea unei poziţii care conferă putere, autoritate şi responsabilitate. Cert este că un bun lider se construieşte printr-un proces continuu de perfecţionare şi experimentare.
Astfel, în proiectul de identificare a unui bun lider trebuie să urmărim o serie de competenţe şi aptitudini menite să determine în ce măsură profilul acestuia se potriveşte cu cel al organizaţiei, însuşirile de personalitate relevante fiind: energie, dinamism, tendinţă spre activitate, spirit de iniţiativă, dominanţă, empatie, senzitivitate la relaţiile interpersonale.
O funcţie de conducere presupune, de altfel, o anumită combinaţie de însuşiri şi aptitudini:
- motivare, energie şi capacitate de muncă, percepţie rapidă şi coerentă a informaţiilor, inteligenţă;
- competenţă profesională, fluenţă verbală, empatie;
- control sub aspect afectiv şi situaţional.
Diferenţe esenţiale între lideri şi manageri
Leadership-ul înseamnă a face lucrurile şi a rezolva problemele prin oameni, a îndeplini sarcini de lucru cu ajutorul unor echipe sau al unui grup. Cei capabili să îndeplinească acest rol se pot numi lideri.
Într-o atare situaţie este indicat să facem deosebirea dintre manageri şi lideri într-un context în care cele două noţiuni sunt destul de mult confundate. Cazul ideal ar fi cel în care managerul este şi lider, dar această echivalenţă nu există întotdeauna. Managerul, prin influenţa sa asupra echipei, determină realizarea sarcinilor, reuşita sa depinzând în mare măsură de abilitatea de a face echipa să îndeplinească sarcinile. Un bun manager va fi întotdeauna un bun lider, dar un bun lider nu e neapărat şi un bun manager. Liderii trebuie să dea dovadă în permanenţă de un nivel ridicat de complexitate cognitivă pentru a înţelege nevoia de schimbare şi pentru a elabora o strategie eficientă de rezolvare a problemelor cu care se confruntă organizaţia.
Leadership-ul reprezintă capacitatea de a determina oamenii să acţioneze. Managerul, în schimb, este cel/cea care asigură atingerea obiectivelor organizaţionale prin planificarea, organizarea şi orientarea muncii către o finalitate. Prin urmare, o persoană poate fi un manager eficient fără a avea capacităţile unui lider.
Leadership-ul se bazează pe comportament, în special raportat la ceilalţi. Calităţile sine qua non ale unui lider presupun:
- integritate;
- maturitate;
- conducerea prin exemplu;
- corectitudine;
- fermitate şi claritate (în special în gestionarea unor comportamente neadecvate);
- asumarea responsabilităţii ;
- respectarea angajamentelor şi promisiunilor;
- încurajarea oamenilor din echipă către creştere şi dezvoltare;
- planificarea şi stabilirea priorităţilor;
- time management;
- îndeplinirea sarcinilor şi obiectivelor asumate.
Deşi toate acestea reprezintă aspecte deosebit de importante şi de care trebuie să ţinem cont în procesul de selectare a unui lider, ele nu garantează o reţetă a succesului. Şi asta pentru că totul trebuie adaptat în funcţie de fiecare organizaţie în parte şi de oamenii pe care aceasta doreşte să îi coopteze în echipă.
