De ce șefii răi par să iasă întotdeauna la suprafață, chiar și după ce lasă în urma lor numeroase victime colaterale și companii cu probleme?
Ronald E Riggio, specialist în Leadership, explică în Psichology Today câteva dintre cauze, precum și ce pot face antreprenorii pentru evitarea managerilor de acest tip.
Regula autorității. Chiar dacă nu ne place sa recunoaștem, trăim într-o societate ierarhică. Ne supunem autorității fără prea multe comentarii, așa cum o demonstrează experimentele lui Stanley Milgram. Oamenii au fost dispuși să-i pedepsească pe alții cu șocuri electrice dureroase doar pentru că o autoritate (un om de știință într-un halat alb de laborator) le-a spus să facă acest lucru.
Suntem reticenți în a pune la îndoială autoritatea, chiar și atunci când este clar că un lider abuzează de puterea lui.
Intimidarea. Multi șefi răi sunt pur și simplu versiunea adultă a bătăușilor din perioada copilăriei. Ei își aleg cu atenție victimele, știind foarte bine că acestea nu vor reacționa și că trecătorii nu vor interveni pentru că se tem să nu devină ei următoarea țintă.
Joacă după reguli diferite. Puterea corupe și cel mai grav este atunci când managerii proști devin dependenți de aceasta. Ei se consideră deasupra tuturor regulilor și nu iși dau seama de răul pe care îl cauzează.
Mai rău, ei cred că scopul scuză mijloacele. Cu alte cuvinte, minciuna, înșelăciunea și chiar furtul sunt acceptabile pentru ei, atâta timp cât ei ies deasupra.
Citește și: 3 întrebări de leadership esențiale pentru 2016
Slaba organizare. Studiile arată că în companiile cu un procent ridicat de șefi răi, nu există practici de resurse umane clare și o bună organizare. Top-managementul habar nu are de existența lor sau îi ignoră. De asemenea, evaluările de performanță (în special ale șefilor) sunt inexistente, iar procesele de selecție și promovare sunt prost realizate.
Lipsa de reacție a angajaților. Managerii răi ajung să câștige și din cauza „victimelor”, care nu reacționează. De prea multe ori, angajații se simt neputincioși, intimidați și incapabili să facă ceva. Tocmai pe aceste slăbiciuni se bazează șefii răi. Angajații ar trebui să ia măsuri și să își unească forțele. Sindicatele nu s-au dezvoltat deoarece șefii s-au purtat frumos cu salariații.
Ce e de făcut?
Este surprinzător cât de mulți șefi răi nu sunt niciodată contestați. Oamenii pot presupune că managementul știe despre ei și refuză să ia măsuri. Nu este întotdeauna așa. Da, în medii toxice, șefii răi pot avansa până la vârful ierarhiei, dar în multe cazuri, aceștia rezistă în organizații doar pentru că nu îi contestă nimeni. Are loc o dispersie a responsabilității și toți se așteaptă ca alții să ia măsuri. Dacă toată lumea ar lua măsuri, incidența șefilor răi în companii nu ar mai fi așa de mare.
Ronald Riggio mai spune ca șefii răi ar trebui opriți din timp. Odată instalat pe o funcție înaltă pentru o perioadă mai lungă, un astfel de manager învăță repede regulile jocului și cum să acționeze fără să fie observat de superiori, construindu-și un sistem de aliați și acoliți care să-i susțină comportamentul toxic.
În lupta cu șefii răi, liderii buni pot fi aliați puternici. Aceștia sunt cei cărora le pasă de companie și de angajații săi.
Foto: stocksnap.io
