Articol de: Marian Rujoiu, General Manager Extreme Training
Se fac multe confuzii când vine vorba despre feedback, atât în ceea ce priveşte termenul propriu-zis, cât și felul în care este folosit.
Primul lucru care merită observat în definiția dată de DEX este scopul feedback-ului: „menținerea stabilității și a echilibrului față de influențe exterioare”. Prin urmare, ori de câte ori spunem că dăm feedback, dar nu reușim să păstrăm un echilibru, rămâne doar o afirmaţie fără acoperire în fapte. Astfel, judecățile de valoare de genul celor de mai jos nu reprezintă feedback:
- nu ești preocupat de muncă;
- ești un tip senzațional;
- această pictură valorează 1 milion de euro;
- ai procedat greșit;
- nu știi în ce te bagi.
Aceste exemple pot avea efectul unui feedback, însă doar întâmplător, pentru că sunt opinii, judecăți de valoare, care nu au nimic de-a face cu esența feedback-ului. Retroacțiunea invocată de DEX înseamnă acțiunea de răspuns la o altă acțiune. Să luăm un exemplu de feedback corect, pentru a înţelege mai uşor diferența între ceea ce este și ceea ce nu este feedback-ul. „Ceea ce ai spus m-a întristat” – acesta este un feedback în adevăratul sens al cuvântului, din următoarele motive:
- vorbești despre tine, nu despre el (m-a întristat – adică retroacțiunea);
- faci referire la acțiune, nu la persoană (ce ai spus m-a întristat…);
- descrii efectul asupra ta (aceasta este esența feedback-ului);
- e foarte probabil că menții și echilibrul (pentru că nu faci un atac la persoană, ci doar îţi descrii starea).
Când spui „m-am enervat”, „sunt trist”, „sunt bucuros”, „sunt încântat”, descrii o stare a ta, un sentiment, un răspuns al tău la ceea ce tocmai ai văzut. „Ești extraordinar”, „ești o catastrofă” sau „ești nepăsător” reprezintă judecăţi, opinii, interpretările tale asupra comportamentului celuilalt. Feedback-ul trebuie să se refere specific la comportament, și nu la persoană, ca unul dintre cele două elemente esențiale ale feedback-ului. Al doilea este să vorbești despre tine, despre ceea ce simți tu, despre efectul asupra ta.
Știu că această viziune nu corespunde noțiunii de feedback aşa cum e ea folosită de către majoritatea oamenilor. Din nefericire, utilizarea acestui termen se face în 90% dintre cazuri în mod abuziv. Mediul „corporate” din România a importat termenul din engleză și-l folosește greșit. Problema nu este neapărat folosirea lui greșită, ci faptul că cei care-l folosesc greșit sunt surprinși că nu obțin un rezultat bun (adică menținerea echilibrului – încurajarea sau schimbarea unui comportament). Şi este, într-adevăr, ilogic să crezi că poți avea un rezultat bun atât timp cât procedezi greșit. Dacă oferi feedback corect, creezi cadrul favorabil pentru a obține un rezultat bun; dacă dai feedback greșit, doar teoretic dai feedback; practic, îți dai cu părerea, faci atacuri la persoană, faci interpretări sau sondări psihologice.
