Codul Muncii nu reglementează delegarea managerială

Pentru aceasta notiune de delegare nu e stabilit cadrul legal, pentru agentii economici din sistemul privat.

În practica de specialitate, noţiunea de delegare are două direcţii. Prima este definită de Codul Muncii, prin art. 43: „Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă.”

În acest context, delegarea este reglementată în continuare de Codul Muncii printr-o serie de restricţii:

• durata delegării poate fi de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni şi se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice;
• acordul salariatului este necesar de fiecare dată când se doreşte prelungirea delegării, nu şi pentru prima dată;
• salariatul are dreptul la o indemnizaţie de delegare în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Cea de-a doua definiţie a delegării este dată de Codul de Procedură Penală: împuternicire dată unor organe ierarhic inferioare atunci când un organ de urmărire penală sau instanţă de judecată nu are posibilitatea să efectueze un act de procedură, deoarece obiectele sau locul faptei se află în altă localitate decât cea în care îşi are reşedinţa organul competent. Subiectul articolului îl reprezintă delegarea din punct de vedere managerial, ca reprezentând procesul de atribuire de către un manager pe o perioadă  limitată, a unora dintre atribuţiile şi responsabilităţile sale, unui subordonat.

Luând în considerare că pentru această noţiune de delegare nu e stabilit cadrul legal, pentru agenţii economici din sistemul privat, procedura în sine de punere în practică a delegării rămâne la latitudinea companiilor, procedură stabilită de regulă prin Regulamentul Intern, dar nu obligatoriu.