Articol de: Antoneta Galeș, Director of Communications and Organisational Development, Selgros Cash&Carry
Cele mai multe dintre companii au un set de valori pe care le fac publice în speranța că toată lumea le va crede fără să cerceteze și va acționa în consecință. Doar că, într-o societate, valorile sunt trăite și susținute de către membrii acesteia, chiar dacă vorbim despre o mică firmă comercială. Este mereu nevoie de mai mult decât de declarații. Degeaba clamăm sinceritatea dacă vorbim doar pe la colțuri. Măsura lucrurilor este ceea ce se întâmplă în realitatea curentă și nu doar cea din lumina reflectoarelor. Valorile care se trăiesc zi de zi se observă în interacțiunile dintre oameni. Ceea ce este acceptabil devine normă și în aceste lucruri, aparent mici, se observă cultura unei organizații.
Ce avem de făcut când ne dorim să schimbăm o cultură?
Când dorim să recompensăm alte comportamente? De unde pornim? De la definirea valorilor sau de la modificarea comportamentelor? Și cine ar trebui să facă asta?
Oamenii sunt cei care contează, iar relațiile dintre ei construiesc realitatea, cultura organizațională însumând interacțiunile lor. Ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi poate influența cultura locală. Cu cât poziția în ierarhia unei companii este mai mare, cu atât mai mare este impactul asupra ”normelor” care se definesc cooperarea. Din păcate, ascensiunea cuiva pe scara ierarhică duce, adesea, la apariția unor tendințe de abuz asupra celorlalți. Vânturile sunt mai puternice la vârf, dar numai soarele din interior ar trebui să ne fie călăuza. Există o poveste foarte frumoasă scrisă de către un autor bulgar, Hristo Smirnenski, în care un om, sătul de nedreptate, boală și sărăcie, începe să urce către cer ca să ceară socoteală și să se răzbune pe cei de sus. Pe măsură ce se apropie, i se cere să accepte să audă în alt fel. Apoi, primește alți ochi și îi vede distorsionat pe săracii rămași jos. Pe ultima treaptă, i se schimbă inima într-una de aur. Ajuns pe tărâmul de sus, vede oamenii în culori luminoase și îi aude cântând de bucurie. Renunțând la ceea ce e omenesc, plătind cu inima pentru a se răzbuna, ajunge să nu-i mai pese.
Nassim Taleb mai spune că ”Nu vei ști niciodată ce fel de om este o persoană până când nu-i dai posibilitatea de a viola codurile morale și etice”. Adică, abia atunci când un om care deține puterea are curajul să o folosească din inimă și cu înțelepciune, știm cum cine avem de-a face.
Esența oricărei acțiuni ar trebui să fie compasiunea. Doar principiul ”tratează-i pe ceilalți așa cum vrei să fii tratat” poate construi o societate sănătoasă, pentru că acționează de la rădăcină. Dacă fiecare dintre noi, indiferent de funcție sau poziție, am face doar lucrurile pe care am fi de acord să ni le facă ceilalți, s-ar schimba multe, ca principiu primordial. Cel de al doilea principiu ar trebui să fie înțelepciunea de a analiza și de a alege acțiunile și momentul în care ar trebui să fie implementate. Și ultima condiție, la fel de importantă, ar trebui să fie curajul de a acționa.
Este mereu vorba doar despre oameni: cu ajutorul lor și în beneficiul lor putem construi multe. Depinde de fiecare dintre noi.
