Articol de: Elena Badea, Managing Partner, Valoria Business Solutions
Ce vedem diferit la unele companii?
Companiile multinaționale au dat, primele, un bun exemplu în legătură cu brandul de angajator. Chiar dacă o făceau ca să respecte cerințele “de la centru“ și pentru asta alocau bugete extrem de mici, bunele practici au început să apară la începutul anilor 2000. Fenomenul întâlnit (chiar și azi) este acela al diferențelor uriașe dintre conținutul comunicării brandului de angajator și realitatea din interiorul unor astfel de companii (de unde și bancurile pe această temă). Desigur, nu toate multinaționalele sunt așa, dar provocarea de a menține o cultură organizațională orientată spre oameni și un brand de angajator bun, într-un mediu cu mai puțină putere de decizie locală, și-a spus de multe ori cuvântul.
La polul opus, companiile antreprenoriale au limitarea dată de înțelegerea și atenția pe care o acordă fondatorul firmei brandului de angajator. Din păcate, vreme de mulți ani, nu aceasta a fost aria de focus a antreprenorilor, ci lupta continuă cu instabilitatea mediului economic, provocările aduse de scalarea afacerii și obținerea rezultatelor care să permită dezvoltarea companiei. Antreprenorii care au reușit să construiască și brandul de angajator sunt fie comunicatori înnăscuți, fie, mai ales, cei care au această valoare a orientării spre oameni în plan personal.
Cum se construiește brandul de angajator și cât durează acest proces?
De la zero la „hero”, durează minimum doi-trei ani. Punctul de plecare este înțelegerea de către toți membrii echipei de conducere a conceptului, a mecanismelor de construcție și de menținere a brandului de angajator. Ca în multe alte situații, pornim de la conștientizare și de la cunoștințele relevante (know how).
Pasul al doilea este realizarea, cu ajutorul unui consultant, a analizei mediului intern și extern al companiei, pentru a diagnostica exact stadiul în care se află aceasta cu următoarele:
- în mediul intern: politicile firmei, condițiile de muncă, pozițiile-cheie, practicile personalului de supervizare, practicile de recrutare, recompensare și retenție, elementele care afectează / ajută brandul de angajator etc.;
- în mediul extern: percepția curentă a brandului de angajator (cel negestionat), peisajul creat de către competiție pe acest subiect, elementele de bune practici din alte industrii care pot fi relevante, canalele de comunicare cele mai eficiente etc.
Pasul al treilea constă în elaborarea propunerii de valoare ca angajator, în dezvoltarea strategiei pe trei ani și a tacticilor, din primul an, pentru a începe construcția brandului de angajator. Evident, implementarea este faza cea mai importantă și cea mai provocatoare, având în vedere faptul că această construcție a brandului de angajator nu se termină niciodată.
