Articol de: Antoneta Galeș, Director of Communications and Organisational Development, Selgros Cash&Carry
Proporția (la nivel mondial) de angajați implicați la nivel mondial pe care Gallup o vehiculează pentru 2016 este de 13%. Asta înseamnă că 87% sunt „zombie”. De ce se întâmplă asta, și ce e de făcut?
Deficitul de încredere
Companiile nu sunt altceva decât constructe sociale. Ceea ce numim cultură organizațională este rezultatul direct al acțiunilor întreprinse de către cei care alcătuiesc o structură, de interacțiunile dintre oameni. Și atunci, cine răspunde pentru ceea ce se întâmplă? Cel mai des auzit răspuns este „Păi, șeful” și tot mai rar auzim răspunsul corect: mersul organizației depinde, de fapt, de fiecare dintre membrii acesteia. Totul începe de la respectul de sine, de la respectul față de ceilalți și de la asumarea răspunderii pentru propriile acțiuni.
Din păcate, am văzut recent o transformare foarte românească a principiului de bază al compasiunii ”Tratează-i pe ceilalți așa cum dorești și tu să fii tratat” în ”Tratează-i pe ceilalți așa cum ești tratat”. Din nou, o plasare a responsabilității la celălalt. Acest fapt trădează un deficit major de încredere.
În mod normal, ar fi de preferat să avem încredere în celălalt până la proba contrarie, dar principiul care se aplică la noi este acela de a aștepta până când celălalt ne demonstrează că merită încrederea noastră. Altfel spus, la noi, încrederea se câștigă pasiv, nu se oferă activ. Acesta este motivul pentru care lucrurile funcționează greu: trebuie mai întâi să ne împrietenim și abia apoi putem spera că celălalt nu ne va înșela.
