Articol de: Rodica Nicolae
De ce nu se mai vorbește despre productivitate? S-a inventat un alt indicator pentru ea sau…? Și cum stăm cu productivitatea, în România (cum o fi definită ea astăzi)?
În bula în care trăiesc eu, productivitatea este încă la modă. Oamenii vor să obțină rezultate mai bune, să-și optimizeze cheltuielile, procesele, performanțele. Se străduiesc să ofere clientului cea mai fericită experiență posibilă pentru bugetul alocat. Vor să fie altfel, respectiv, mai buni decât competitorii lor.
Când se apucă de o treabă serioasă își calculează, fie și sumar, posibilele câștiguri. Analizează minuțios riscurile. Nu-și iau în cârcă mai multe inițiative decât pot duce. Majoritatea antreprenorilor cu care lucrez au o strategie coerent definită pe care o revizuiesc periodic și obiective clare al căror progres îl urmăresc cu atenție.
În ce măsură se folosește delegarea?
Delegarea ar putea fi folosită mai des și mai deștept. N-are nici un sens să-ți pasez o sarcină ca apoi să stau să mă holbez peste umărul tău ca să văd pas cu pas cum o duci la bun sfârșit. E mult mai productiv să-ți spun ce rezultate aștept și să te las să ajungi acolo pe drumul tău.
Nu-i bine nici să-ți arunc în spate temele care nu-mi plac mie, eventual, fără să-ți dau toate informațiile disponibile, fără să-ți asigur resursele necesare, fără mandatul de decizie absolut indispensabil pentru obținerea succesului, dar cu pretenția absurdă să-ți asumi integral responsabilitatea rezultatului.
Spui, adesea, în articolele tale de pe blog, că ceea ce contează este cultura organizațională. Dar “șefii” nu văd legătura dintre ea și bani. Poți să faci mai clar[ această legătură?
Cultura organizațională contează enorm. După părerea mea, ea nu mănâncă strategia pe pâine, înainte de micul dejun, așa cum susțin diverși guru de business de peste ocean. Dar nici nu are un rol marginal cum speră, cu naivitate, mulți șefi mioritici.
Acolo unde se încurajează fluiditatea proceselor, unde se lucrează cu operatori capabili să funcționeze independent, unde este recompensată performanța reală și coechipierii știu să-și facă gândirea vizibilă, proiectele se termină la timp, cheltuielie sunt mai mici, clientul este satisfăcut.
În contrast, dacă iubim controlul absolut, ne place să desenăm proceduri stufoase, punem în procesele critice mulți pași laterali sau înapoi, dăm putere de veto incompetentului bine intenționat, dar perfect incapabil să aibă viziunea de ansamblu, lucrurile merg greu, costă mult și, adesea, nu se termină niciodată.
Citește și: Dar profilul meu se poate schimba?
