Multitasking? Nu, mulțumesc! – Monotasking vs multitasking în servicii

Multitaskingul nu este compatibil cu serviciile

Să ne aducem aminte ce înseamnă să oferi servicii: să creezi valoare pentru altcineva. Multitaskingul nu este compatibil cu serviciile. Nu creează valoare pentru nimeni, nici măcar pentru cel care se folosește de el. Știu, unii vor spune: „Bine, bine, dar clientul vrea rapiditate, și atunci eu îmi folosesc atenția distributivă și îl servesc în timp ce mai răspund și la un email sau la un telefon”. Categoric, nu! Dacă este în fața ta, clientul dorește să lași orice altă activitate și să te ocupi doar de el. Vrea să îi acorzi atenție totală, nu distributivă, împărțită cu altcineva sau altceva. Vrea să îl privești imediat ce îl observi și, dacă îți sună telefonul, să nu răspunzi, să rogi pe altcineva să răspundă sau, dacă ești singur și trebuie să răspunzi, să îi ceri permisiunea să o faci și să scurtezi cât mai mult convorbirea.

Nu ne dorim ca educatoarele la grădiniță să vorbească la telefon și să pretindă că se ocupă de copii. Nu ne dorim ca medicul care ne operează să vorbească la telefon cu soția sau să mănânce un covrig în același timp… Cred că îl vrem monotasking.

Alte articole scrise de către Elena Călin: Multitasking? Nu, multumesc! – Pledoarie pentru monotasking

Urăsc formula „Îmi cer scuze, dar trebuie să răspund”. Sunt vorbe goale, spuse într-o întâlnire de afaceri în care timpul ar fi trebuit să fie blocat și alocat strict obiectivelor propuse. Nu îmi place când merg la conferințe și văd că participanții încep să scoată telefoanele și să scrie emailuri. Câtă risipă de timp și de bani!

Experiența mea negativă cu­ ­multitaskingul ține de domeniul serviciilor publice. În unele „instituții de stat”, angajații sunt antrenați să fie multitasking, pentru că sunt foarte ocupați. Nu te privesc, vorbesc cu tine în timp ce tastează zgomotos la calculator sau te ignoră, pur și simplu, pentru o conversație personală mai interesantă cu colega de birou.

Să învățăm să fim monotasking

Monotaskingul este foarte ușor de învățat. Ne-am născut monotasking. Eu am învățat de la copiii mei. I-am văzut cum se joacă. Atunci când se joacă, un copil este total absorbit de joc, este 100% prezent și își manifestă bucuria jocului din toată inima. Nu vrea altceva, nu vorbește la telefon, nu face două jocuri în același timp. Când îi place ceva foarte mult, se implică total. Abia după ce încheie activitatea care i-a plăcut, va spune „Mai vreau o dată”.

(Foto: Daniel Lobo, www.flickr.com)

  •  
  •  
  •  
  •  
  •