O întâlnire aparte cu noi înşine

Calul este o reflexie a comportamentului omului

Se spune că unul dintre cei mai buni prieteni ai omului este calul. Fondatorul Actinote demonstrează că acest principiu este cât se poate de actual şi astăzi, în ciuda faptului că maşinile au înlocuit demult eleganţii patrupezi.

L-am cunoscut de curând pe Toine Kets, un om care se implică într-un fel cât se poate de frumos şi provocator în dezvoltarea personală a managerilor şi echipelor lor de lucru. Prin intermediul organizaţiei sale, Actinote, fondată în 2007, el vine în întâmpinarea nevoilor de formare punând la dispoziţia celor ce doresc să participe la cursurile lui una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase metode: lucrul şi interacţiunea cu caii. L-am întrebat de unde această alegere. Am aflat că ea vine ca urmare firească a pasiunii pentru aceste animale şi a relaţionării pe care a avut-o cu acestea cu ceva timp înainte de a pune bazele Actinote.

Spune-mi cum comunici ca să îţi arăt cum eşti

Toine spunea că un cal este precum o oglindă pentru un manager, el reflectă foarte bine atitudinea celui care îl conduce. Calul este un animal puternic, dar neagresiv; curios, dar şi temător. Aceste paradoxuri fac din el un animal deosebit de interesant şi, totodată, o provocare.

Cum se lucrează cu un cal? Cu dedicaţie, empatie, răbdare, respect, blândeţe, atenţie la nevoile lui. Acesta preferă să bată în retragere dacă ceva îl nemulţumeşte sau, pur şi simplu, să nu colaboreze, refuzând să asculte o comandă prost dată. Este, în acelaşi timp, un animal social, dornic să fie cooptat la diferite sarcini, jocuri, alături de cel care îl conduce. Depinde însă de măiestria acestuia din urmă să îl atragă de partea sa. Un bun lider va avea o relaţie frumoasă, constructivă, armonioasă, cu calul său. Citindu-i limbajul corporal, cel care dă comenzi poate simţi şi înţelege cum este receptat şi ce nu este corect in informaţia transmisă.

De fapt, calul este o reflexie a comportamentului omului tot aşa cum membrii echipelor de lucru sunt o oglindă pentru managerul lor. Şi aceştia se simt demotivaţi şi tind să se retragă în cazul unor decizii nefericite în organizaţie, dar doresc, în acelaşi timp, să aibă parte de provocări bine consruite, care să îi pună în valoare, la locul de muncă. Asemănările dintre cele două tipuri de relaţionări sunt evidente şi, după cum remarca Toine, ele le apar ca atare, curând, şi managerilor în timpul procesului de relaţionare cu caii. De multe ori, din păcate, elementele comune merg până la imposibiliatea de exprimare, de feedback. Dacă pentru cal este însă firesc să nu poată verbaliza o reacţie, pentru oamenii din organizaţie este trist şi nenatural să nu poată intra într-un dialog deschis, transparent, cu superiorii. Realitatea arată însă, de multe, ori, astfel.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •