Articol de: Irina Alexandru, contribuitor
În anul 2005, Liviu Apolozan și soția lui puneau bazele DocProcess – o firmă specializată în servicii de consultanță și de educare a pieţei, în materie de automatizare a proceselor. Opt ani mai târziu, DocProcess se transforma într-un producător de software bazat pe RPA (Robotic Process Automation), compania dezvoltând soluții de digitalizare pentru eficientizarea proceselor financiare, de achiziții și logistică, BPO-uri (Business Process Outsourcing) și SSC (Shared Services Centers). În prezent, peste 3.200 de clienți utilizează platforma DocProcess, printre aceștia numărându-se cei mai mari retaileri, companii din pharma, auto, precum și furnizorii acestora. Anul 2018 marchează o nouă etapă pentru DocProcess, cea de internaţionalizare.
Pentru a afla povestea afacerii sale, care sunt soluțiile la provocările pietei și perspectivele de viitor, am discutat cu Liviu Apolozan, fondator și CEO al companiei DocProcess.
Care este filosofia de business cu care aţi pornit la drum în 2005 și cum s-a integrat aceasta în povestea companiei?
N-am pornit neapărat cu o filosofie, cât cu o dorinţă și cu o viziune. Dorinţa mea era să fac ceva autonom. Să fiu propriul stăpân și să fac ceva legat de ceea ce am învăţat în Franţa și în anii anteriori. (Liviu a avut șansa de a pleca în Franța imediat după anul 1990, unde și-a construit o carieră internațională. După 15 ani, în care a acumulat experiență în companii precum Inforsud – divizia de IT a Crédit Agricole, Effective și Xerox Global Services, viziunea pentru ceea ce avea să fie DocProcess devenea mai clară.) Am avut privilegiul să intru în contact cu foarte multă lume din America, Anglia, Franţa și să sesizez ce se întâmplă în lumea documentelor, mai ales a documentelor electronice. Am avut intuiţia că lucrul acesta va merge în continuare, mai ales pentru că România urma să intre în Uniunea Europeană. Este mai bine să îţi dezvolţi o afacere pe un teren aproape virgin, decât să te apuci să te lupţi cu cei mari într-o piaţă deja structurată, cum e Franţa. În plus, exista acel miraj al forţei de muncă relativ ieftine și foarte calificate din România și am dat credit acestor considerente pentru a crește firma aici.
Odată ajuns în România, am realizat că piaţa era destul de departe de stadiul necesar pentru a putea comercializa serviciile la care mă gândeam. Am schimbat un pic tactica, păstrând strategia. Pentru ca firma să se poată dezvolta conform viziunii mele, în 2005, m-am decis să mă apuc de consultanţă și să contribui la educarea pieţei, pentru a pregăti terenul pentru ceea ce va veni. Din 2005 și până în 2007, DocProcess s-a axat exclusiv pe consultanţă. În 2007, am început să recrutăm informaticieni și să oferim mici soluţii informatice. În 2009, când s-a instalat criza, am regândit și restructurat activitatea. Am făcut un pic de outsourcing pentru Franţa, iar asta ne-a permis să păstrăm legătura cu această țară. În paralel, am urmărit ce se întâmplă la nivel de reglementări în spațiul european. Comisia Europeană a dat, în 2010, o directivă foarte îndrăzneaţă care a pus pentru prima dată pe picior de egalitate factura fizică și factura electronică, cu termene clare de punere în aplicare. Asta mi-a dat curajul să merg mai departe și să transform, în 2013, o firmă de consultanţă și integrare de soluţii într-o firmă de livrare de servicii profesionale: Business Service Provider.
Citește și Milenialii transformă achizițiile B2B, de la agricultură la IT