Articol de: Irina Alexandru, contribuitor
Cât de greu a fost să convingeţi clienţii din România să plătească pentru serviciile pe care le ofereaţi deja în 2013? Aţi simţit că piaţa era un pic mai educată, mai deschisă?
Am contribuit activ la educarea pieţei, iar asta s-a întâmplat încă de la început. Chiar și primele proiecte pe care DocProcess le-a coordonat au avut integrată și o componentă educativă puternică. Două firme mari din retailul românesc și-au automatizat, în primă instanţă, prelucrarea facturilor fizice. Le-am ajutat apoi să-și raţionalizeze întregul proces. Şi am introdus noi termeni, precum dematerializarea, care însemna că în momentul în care va veni factura electronică, procesul intern deja standardizat va rezista acestei transformări. Clienţii au înţeles că prin această transformare, făcută o singură dată, vor putea prelua documentele electronice, pe același sistem. În 2013, când s-a cerut transpunerea în legislaţia românească a directivei din 2010, în câteva luni, am fost capabili să facem acest switch și să trecem de la hârtie la electronic. Tot acest lucru a fost posibil datorită unei munci titanice. Din august 2013 până în decembrie 2013, am reușit să convertim 106 firme, pentru ca în cei doi ani care au urmat să mai realizăm acest lucru pentru încă 1.400. Viteza a crescut. Apoi, lucrurile au mers mult mai repede pentru că o parte dintre furnizori comuni de-abia așteptau să-și valorifice investiţia iniţială. Cam asta este istoria.
Cum trebuie să ne pregătim pentru a face față digitalizării și automatizarii proceselor?
Suntem și vom fi într-o criză din ce în ce mai accentuată de mână de lucru. Nu atât că lipsesc operatori pentru prelucrarea datelor, dar încep să lipsească ingineri, contabili, electricieni. Este clar că ne îndreptăm spre o societate orientată către servicii cu valoare adăugată. Nu mai merge cu „ia mistria, pune cărămida”. Va veni robotul să facă asta. Trebuie să se schimbe sistemul de învăţământ. Acesta va fi silit să se adapteze și să stimuleze creativitatea. Adică, în loc să înveţe copilul să facă integrale la 10 ani, fără rost, pentru ca la 18 să urască matematica, mai bine îl pui în cercuri de creaţie, îl pui să își dea cu părerea, să ia cuvântul, să înţeleagă, să modeleze mediul înconjurător, societatea, să-și creeze o gândire creativă.
Foarte multe companii din zona de IT se plâng că anumite poziţii sunt greu de acoperit și găsesc din ce în ce mai greu oameni. Cât de greu este să găsiţi oamenii potriviţi, care să și rămână în companie?
Nu poţi să te mulţumești cu ideea că îţi e greu. Trebuie să faci ceva. Când e imposibil să fac ceva într-un loc, nu-l mai fac în același loc sau fac altceva. Așa am procedat și cu echipa de informatică. Am încercat ani de zile să recrutez. Recrutam, plecau, recrutam, plecau. Am înţeles că este o perioadă dificilă și am căutat un loc unde oamenii sunt mai atașaţi de mediul respectiv, unde sunt mai mulți și unde competenţa este mare. Pentru că deja cunoșteam Franţa, m-am dus în mod natural către ea. Sprijiniți de către organizaţiile guvernamentale și locale din Franţa, care sunt foarte bine dezvoltate, am vizitat cinci orașe. Ambasada ne-a ajutat astfel încât, de câte ori ajungeam într-un loc, programul era deja făcut. Într-o singură zi, vedeam 3-4 locuri în care se găseau potențiali angajați și viitoare sedii posibile. Ne-am hotărât pentru Grenoble ca fiind un oraș favorabil genului acesta de activitate. Este un oraș cu 250 de mii de locuitori și 65 de mii de studenţi, dintre aceștia, 3.000 în informatică. Şi are cea mai bună școală de informatică din Franţa și una din cele mai bune din lume, ENSIMAG, aflată chiar la ușa noastră. INRIA, dar și alte organisme de cercetare se află tot acolo. Adică, un adevărat ecosistem care dă valoare unei zone de implantare. În două zile, am găsit o echipă. Oamenii au aderat la proiectul nostru și am reușit să angajăm pe loc pe cinci dintre ei. Până la sfârșitul lui septembrie, în Franţa, echipa va avea opt membri. Şi acum, în paralel, dezvoltăm și o activitate comercială în zonă. Este mai ușor să te dezvolţi comercial într-o zonă în care ai și prezenţă de cercetare-dezvoltare.
Citește și 4 întrebări la care fiecare lider ar trebui să poată răspunde
