Un om de acţiune, în acţiune – interviu

Un om de acţiune, în acţiune - interviu

În 2002, Florin Scarlat a pus bazele Bit Solutions, o firmă de externalizare şi consultanţă IT. A pornit de la o nevoie pe care a sesizat-o în piaţă, bazându-se pe intuiţia sa de antreprenor.

Nu i-a trebuit prea mult timp ca să-şi dea seama că are vocaţie antreprenorială. După doar doi ani de la terminarea facultăţii, îşi înregistrase firma la Registrul Comerţului. Perioada de cercetător în cadrul ­Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele i-a dat ideea şi i-a pus în faţă o piaţă în mare penurie de servicii IT profesionale.

Aţi făcut cercetare. În ce domeniu?

Am terminat în 2000 Facultatea de Electronică, secţia Microelectronică. Pentru că media de absolvire a fost destul de mare, am putut alege cercetarea. Astfel, am ajuns la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele. Lucram în laboratorul de accelerare a electronilor, unde făceam partea de simulare computerizată. Proiectele noastre de cercetare îşi regăseau finalitatea în domenii diverse, precum fizica aplicată sau medicina. Îmi plăcea ceea ce făceam, dar, la 22 de ani, ai nevoi financiare foarte mari, iar eu nu le făceam faţă, chiar dacă am fost şi şef de proiect.

În 2002, anul în care m-am şi căsătorit, îmi pusesem în cap să ajung patron. Aşa încât, dat fiind faptul că în tot acest timp mă ocupasem şi de infrastructura IT şi descoperisem, lucrând pentru institut, că pe piaţă nu existau firme suficient de bune pe servicii IT, am decis, împreună cu un prieten, să ne facem propria companie pe acest segment. Investiţia iniţială a fost zero. Ţin minte şi acum: am depus 500 de lei capital social, am făcut o copie după chitanţă şi apoi i-am scos ca să achităm rezervarea numelui.

Când aţi creat compania, în 2002, nu aveaţi cunoştinţe de management. Cum le-aţi dobândit? Unde, de la cine sau cum le-aţi învăţat?

În primii trei ani, n-am prea avut activitate la firmă. Vindeam doar unor prieteni, ocazional, n-aveam cunoştinţe de management, de marketing, nu prea ştiam ce trebuie făcut cu o afacere. Atunci mi-am dat seama că nu puteam continua aşa, aşteptând să pice ceva. Până în 2005, am lucrat la Măgurele, în paralel, dar când am avut această revelaţie, am renunţat la jobul de la institut şi m-am dedicat exclusiv firmei. Cu toate acestea, eram şi eu ca directorii pe care îi uram: veneam la birou, fără să ştiu ce să fac pentru afacere şi, eventual, ţipam la oameni. (Apropo de oameni, la vremea aceea, aveam un singur angajat.) Simţeam că îmi lipsea ceva. Soţia mea, care şi atunci lucra la Exec-Edu ASEBUSS, mi-a sugerat să urmez un curs de excelenţă în afaceri. Acolo am avut un mare şoc: spre deosebire de ceilalţi manageri participanţi, eu nu aveam experienţa prezentărilor, a prelegerilor susţinute în faţa unui public. Mi-am dat seama cât de slab pregătit sunt pe parte managerială, în raport cu colegii mei. Aşa că, începând din 2005, am avut grijă să învăţ permanent, după cum se poate vedea şi în CV-ul meu. Totul a culminat cu EMBA-ul făcut în 2010-2012, ASEBUSS/Kennesaw State University.

Se cunoaşte în mersul afacerii faptul că aţi acumulat atâta knowhow?

Da, dar ar fi greu de exprimat în cifre! Mai ales EMBA-ul a avut un impact major asupra mea. Înainte de el, nu eram în stare să ies în faţă să vorbesc. Acum, sunt mult mai relaxat. Aş risca să estimez la nivel de 10% creşterea afacerii datorită instruirii acesteia continue.