Cercetătorii explică concluziile cu gramatica. Primele două propoziții au ceea ce ei numesc o „structură subiect-complement”, astfel încât un gen „servește ca punct de referință și este astfel considerat mai tipic și mai proeminent”. Cu alte cuvinte, atunci când spui „fetele se descurcă la fel de bine ca băieți la matematică”, pare că băieții sunt mai înzestraţi sau mai calificaţi în mod natural și sunt standardul prin care fetele sunt judecate. Același lucru este adevărat în sens invers.
Cu toate acestea, celelalte două propoziții folosesc ceea ce ei numesc „structura subiect-subiect”, care pune ambele sexe pe picior de egalitate. Nici un grup nu este făcut să pară ca punct de referință folosit pentru a măsura capacitatea celuilalt grup.
Dacă te gândești: „Sunt un adult care nu vorbește despre băieți și fete și matematică, așa că am claritate în privinţa abilităților mele de comunicare”, aici devine relevant pentru tine.
„Având în vedere că mai multe domenii cu lipsuri mari de gen, cum ar fi informatica şi fizica valorifică talentul brut, afirmaţiile care implică faptul că băieţii sunt în mod natural mai talentaţi ar putea contribui la subreprezentarea femeilor”, a declarat Chestnut, unul dintre cercetători. „Pentru a atinge egalitatea de gen, ar trebui să analizăm în mod critic limbajul nostru, astfel încât să putem identifica și apoi să corectăm modalitățile prin care întărim implicit credința că bărbații sunt genul dominant, de stat mai înalt”.
Aşadar, da, asta înseamnă că profesorii și părinții ar trebui să opteze pentru „fetele și băieții sunt la fel de buni la matematică” față de „fetele se descurcă la fel de bine ca băieții la matematică”.
Citește și Şase stiluri de comunicare care ar trebui să fie la îndemâna fiecărui lider
