Articol de: Laura Solomonescu, Business Development Manager, Interact
- Lipsa responsabilității atunci când vorbim despre integrarea într-o echipă cu niște obiective de atins. Aici, ar fi multe de discutat, dar mă voi referi doar la un aspect, de care cred că ne lovim mulți dintre noi: asumarea faptului că fiecare dintre noi constituim echipa și spiritul ei. Nu liderul echipei, nu “organizația”, nu “programele de coeziune a echipei”. Evident că toate aceste elemente ajută, însă totul pornește de la fiecare individ al echipei. Responsabilitatea se traduce aici în ceea ce face fiecare, cum construiește, cum atrage atenția asupra unor comportamente mai mult sau mai puțin “de echipă” și cum se implică.
- Lipsa responsabilității atunci când vine vorba despre a-ți asuma încheierea unui ciclu (mă refer aici la plecarea dintr-o organizație din proprie inițiativă). Și aici sunt multe perspective de atins, cum ar fi responsabilitatea de a spune lucrurilor pe nume, fără agresivitate. Dar responsabilitatea de a discuta aspecte delicate chiar dacă sunt neplăcute, responsabilitatea de a-ți finaliza proiectele și sarcinile pentru a lăsa totul frumos și corect în urmă, trebuie să ți-o asumi! Și nu pentru că te ajută la recomandări, ci pentru că te-ai ocupat de ele și este normal să le duci până la capăt, într-un mod echitabil.
Știu că multe dintre cele de mai sus pot părea lucruri de bun simț, însă, în mod surprinzător, pare că ele nu sunt excepții, ci o realitate tot mai des întâlnită. De aceea, vă întreb: cât adevăr există în afirmația că nimeni nu-și mai asumă responsabilitatea în ziua de azi și, mai ales, cum schimbăm noi această percepție, zilnic?.
Alte articole scrise de către Laura Solomonescu: Doar prin poveşti ajungi la oameni, Social media & the business
1 2
