Semnificația economică a darului, de la interes la altruism

Nu dai fără așteptarea că ai să primești. Nemărturisitul adevăr al celor mai mulți indivizi sau companii este acela că dăruirea creează o obligație. O tainică mână invizibilă a economiilor de schimb pune în mișcare capitaluri de relație, bunuri și servicii. A da și a primi nu înseamnă doar transfer de proprietate, ci și de semnificație.

Contextul sărbătoresc al Crăciunului creează ocazia schimbului de daruri și a unei burse a semnificațiilor în funcție de cine dă, cine primește și cine dă înapoi. O reciprocitate generalizată care crește rating-ul furnizorilor de produse și servicii, crește profitul marilor magazine și datoria morală a celor care primesc față de cei care dăruiesc.

Darul, în contextul economiei de piață

În contextul economiei de piață, relațiile de dăruire pe termen scurt dintre vânzător și cumpărător sunt la baza ordinii tranzacționale a darului. În perioada Crăciunului, repetarea dăruirii an de an a cadourilor pe care ni le facem unii altora este intersecția relațiilor pe termen scurt dintre cel care vinde și cel care cumpără, cu relațiile pe termen lung dintre cel care dăruiește și cel care primește.

Mai ales in sectorul serviciilor, a devenit o uzanță ca furnizorii să dea un mic dar clienților pentru consolidarea relației și / sau ca să-i readucă în relații bune de business. Se creează astfel ecosisteme de schimb care, cumulat, tranzacționează cantități mari de bani și învârt morișca consumului de circumstanță.

Darul în contextul relațiilor personale

Sferele schimbului de daruri se rostogolesc din planul business la cel personal, creează o rețea de afilieri și atașamente care generează valoare socială. De fapt, prin schimbul de cadouri, se ajunge la o comunitate, nu de bunuri, ci de servicii. Îți dau și îmi dai cadouri, iar acest schimb ne validează relația. În acest context, darul este pur și simplu „lipici” social.