Calitatea vieţii în organizaţii

Calitatea vieţii în organizaţii

Connie Larkin, Transformational Leader & Executive Coach

Ca să gândeşti altfel, trebuie să fii conştient de următorul fapt: creierul tău poate să facă acest lucru (ceea ce este real, chiar poate). Apoi, trebuie să faci efortul. De asemenea, se spune   despre creier că este leneş şi că, odată conexiunile neuronale realizate, nu „are chef” de altele. De aceea, oamenii „se învârt în jurul cozii”, neieşind din tipare.

Acest articol va fi „altfel” pentru că îmi las mintea să se joace cu tiparele. Voi vorbi despre wellbeing în organizaţii dintr-o perspectivă un pic diferită; diferită cel puţin de ceea ce presupun eu că oamenii s-ar aştepta să citească. De asemenea, nu voi da ca referinţă nici un studiu de la Harvard, Stanford, Oxford etc., pentru a întări ceea ce spun. Din experienţa mea, de cel puţin 30 de ani, în ceea ce priveşte lucrul cu oamenii, pot să văd că cei mai mulţi dintre cei mai faimoşi, mai deosebiţi, mai citaţi din orice domeniu au spus cele mai simple lucruri – pentru care sunt şi citaţi. Cred că acest lucru se datorează faptului că „nu mai aveau nevoie să impresioneze pe nimeni” cu cuvinte studiate şi sforăitoare. Citând un astfel de om – Steve Jobs –, imboldul lui, invitaţia lui, a fost: „gândiţi altfel!”.

Subiectul acesta este foarte incitant şi mi-a fost sugerat de redactorul-şef. Nu am întrebat, însă, ce doreşte oare să obţină dintr-un articol referitor la acest subiect. Ar fi trebuit să întreb măcar: „De când sunt organizaţiile interesate de wellbeing?”, „Ce înseamnă wellbeing pentru o organizaţie?”, „Al cui wellbeing?”. O să presupun că wellbeing, în acest context, înseamnă starea de bine a oamenilor care lucrează într-o organizaţie.

Din perspectiva mea, de femeie de afaceri de succes, care a lucrat şi a antrenat poate câteva mii de persoane, organizaţia şi oamenii care o alcătuiesc sunt fiecare 100% responsabili, în acelaşi timp, de wellbeing.

 

Al treilea nivel de expresie

Am avut privilegiul să aflu, cu ceva timp în urmă, că orice individ se exprimă în patru dinamici, în patru niveluri de existenta:

1 la nivel de sine

2 familie

3 organizaţie/colectivitate

4 la nivel global (unii vrem să ne exprimăm şi să avem impact până la nivel global/planetar).

Organizaţia este al treilea nivel în care un individ se poate exprima. Ca individ, wellbeing-ul la nivel organizaţional vine din participarea activă în această dinamică. Din această  perspectivă, el este o consecinţă a participării active. Când participi la viaţă, oricare ar fi dinamica, eşti viu, sănătos, înfloreşti, te bucuri, eşti creativ, îţi aduci contribuţia.

Din perspectiva organizaţiei, pentru wellbeing, ajută dacă există leadership şi respect din partea oamenilor pentru acesta. Un leadership perceput ca integru duce la motivare, inspiraţie, dăruire, senzaţia de apartenenţă cu mândrie. Lucrurile prind aripi, oamenii pun suflet, trăiesc.

Cine stinge lumina?

În 1983, mă aflam într-un kibbutz; era vreo 2 dimineaţa când mă întorceam cu prietenul meu de la o petrecere. Mergeam alături de el, când, dintr-odată, şi-a luat braţul de pe umărul meu şi s-a îndepărtat cu paşi repezi către o clădire la vreo sută, o sută cincizeci de metri distanţă. Am fost aşa de surprinsă că nu am apucat să spun un cuvânt; doar m-am uitat să văd ce se întâmplă. Când a ajuns la clădire… a stins lumina uitată aprinsă de cineva. S-a întors fără un cuvânt; eu nu am spus nimic. A fost cea mai mare lecţie din viaţa mea. Clădirea era clinica kibbutz-ului. M-am simţit ca şi cum inima era să îmi sară din piept de mare ce se făcuse. Mă bucuram că am asistat la un act atât de natural şi de firesc, de pasăre.

Am învăţat că, atunci când îţi pasă, când îţi asumi responsabilitatea ca şi cum slujba, locul de muncă, compania sunt şi ale tale şi te dăruieşti fără rezerve, ai cea mai puternic stare de wellbeing şi fericire. Nimeni nu se uită peste umărul tău, lumea te respectă şi te admiră, lucrul este făcut complet şi până la capăt, din ce în ce mai bine… eşti fericit, eşti promovat, ai wellbeing.

Am citit o poveste a unui artizan de mobilă. Se spune că, dacă luai o mobilă de la el şi scoteai vreun sertar, pe spatele lui, acolo unde nu se vedea şi nu avea cum să se vadă în mod normal, sculptura era la fel de impecabilă. După ani mulţi, când am avut propriul meu business în România, le-am spus oamenilor pe care i-am angajat că vreau să se raporteze la firmă ca şi când ar fi fost a lor. Când am văzut că pun suflet şi le pasă, le-am oferit multe beneficii, de parcă ar fi fost familie. Nu m-a preocupat wellbeing-ul, ci să îi respect pe ei şi ei pe mine.Cei care au lucrat cu mine ca şi când firma ar fi fost a lor, ca atitudine, au stat în firmă ani mulţi, până au ajuns la rândul lor să aibă companii, joburi extraordinare, să fie lideri. Alţii, nu.

Wellbeing-ul este ceva pe care fiecare dintre noi îl generează pentru el însuşi. Dacă ar fi să sumarizez în câteva rânduri cele de mai sus, acestea ar fi:

1 Doar tu eşti responsabil de starea ta de bine.

2 Nimeni nu te poate face să te simţi bine, doar tu poţi să o faci.

3 Participă cu tot sufletul, cu tot ce ai, dă totul la locul de muncă: acolo trăieşti o treime din viaţă. Dacă nu poţi, nu-ţi place jobul, pleacă! Dacă alegi să stai, dă totul!

4 Singura diferenţă dintre tine şi CEO-ul companiei sau ceilalţi lideri este volumul de responsabilităţi pe care le aveţi şi pentru care sunteţi plătiţi; în rest, sunteţi parteneri, colegi, în slujba unui scop comun.