Articol de: Carmen Cucul, Strategic Marketing Manager, Johnson&Johnson
Sunt convinsă că mulţi dintre voi, cititorii acestei reviste, sunteţi departe de mijlocul carierei (n.a. 45 de ani). Poate nici nu aţi intrat în al doilea sfert al ei, ca şi mine. Şi totuşi, cred că subiectul „ce ne facem cu a doua parte a vieţii noastre profesionale?” trebuie deschis acum.
Anticipez trei întrebări de la o audienţă tânără, agilă şi de succes, precum cea a revistei: „De ce îmi trebuie o altă carieră pentru a doua parte a vieţii?”, „De ce să încep să o construiesc acum?” şi „Presupunând că m-ai convins, cum ar trebui să încep să mă gândesc la asta?”. Să le luăm pe rând.
De ce îmi trebuie o altă carieră pentru a doua parte a vieţii?
Charles Handy a fost printre primii gânditori de afaceri care a prezis „moartea” carierei de-o viaţă, până nu de mult considerată regula, şi nu excepţia. Însă, în societatea şi mediul de afaceri de azi, prima carieră poate deveni uşor redundantă pe piaţa muncii. Invariabil, apar eşecuri la nivel profesional şi familial… sau, pur şi simplu, se instaurează rutina. Vedem, de asemenea, criza managerilor care, în jurul vârstei de 45 de ani, decid în număr tot mai mare schimbări importante de carieră. Faptul că „muncitorii cunoaşterii”, cum îi numeşte Peter Drucker, se reinventează nu ar trebui să ne surprindă: de la cele 18 luni, cât se estimează că se păstrează validă o strategie de afaceri, până la cele şapte zile în care celulele feţei noastre sunt înlocuite complet de altele noi, totul e în schimbare.
De ce să încep să o construiesc acum?
Ca orice lucru bine făcut, planificarea şi clădirea unei cariere necesită timp. Asta cu atât mai mult cu cât discutăm despre o „a doua carieră”, deci despre o „a doua şansă de a face lucrurile perfect”. Este nevoie de timp pentru a ne (re)analiza personalitatea, valorile, lucrurile care ne fac fericiţi sau nefericiţi. Este nevoie de timp pentru a experimenta arii noi de activitate, posibil total diferite faţă de cele în care activăm în prezent. Este nevoie de timp pentru a ne clădi reţele profesionale cu persoane care, din nou, s-ar putea afla total în afara sferei noastre curente de acţiune.
Cum ar trebui să încep să mă gândesc la asta?
Află care îţi sunt punctele tari. Peter Drucker propune o metodă foarte eficientă, numită analiza retrospectivă (feedback analysis): oricând iei o decizie importantă sau realizezi o acţiune importantă, notează-ţi ceea ce speri să obţii. Peste nouă sau 12 luni, revizuieşte-ţi notiţele şi compară rezultatul final cu notiţele tale. Urmăreşte tipare în ceea ce analizezi: Ce tip de rezultate reuşeşti să generezi cu succes de fiecare dată? De ce abilităţi ai nevoie pentru a reduce pe viitor diferenţa dintre rezultatul dorit şi cel real? Ce obiceiuri nesănătoase te împiedică în mod constant să obţii ceea ce ţi-ai propus? În eforturile tale de a te înţelege mai bine ar putea să-ţi mai fie utile şi următoarele instrumente:
a. MBTI https://www.mbticomplete.com (contra-cost). Unul dintre cele mai cunoscute teste de personalitate, Myers-Briggs, oferă o evaluare a modului cum percepem lumea înconjurătoare şi a modului cum luăm decizii. Noi, personalităţile ISTJ, spre exemplu, suntem astfel definiţi: logici, organizaţi, sensibili, tradiţionalişti, realişti, de încredere şi capabili să luăm decizii dificile. Înțelegem şi răspundem în schimb cu greu nevoilor emoţionale ale celorlalţi.
b. Trăsăturile de leadership DuBrin Bineînţeles că există nenumărate profiluri de leadership disponibile „în piaţă”, însă unul foarte simplu, pe care îl puteţi exersa chiar acum, este cel propus de Andrew J. DuBrin.
Află cum performezi? Eşti „cititor” sau „ascultător” (rareori se întâmplă ca o persoană să se manifeste egal pe ambele dimensiuni)? Lucrezi bine cu oamenii? Ce rol ţi se potriveşte cel mai bine (de subordonat, de membru al echipei, de lider)? Preferi organizaţiile mici sau pe cele mari? Preferi munca sub presiune sau pe cea extrem de predictibilă? Produci rezultate în calitate de consilier sau în cea de factor de decizie? Acest ultim aspect (prea puţin luat în considerare, după părerea mea) poate explica de ce persoana nr. 2 dintr-o organizaţie eşuează, de cele mai multe ori, atunci când este promovată, ajungând într-o poziţie de decizie.
c. VARK http://www.vark-learn.com/english/page.asp?p=questionnaire. Acesta este un test online referitor la stilurile de învăţare. Îl poţi realiza în cinci minute pentru a afla în ce măsură eşti un vizual, auditiv, cititor/ scriitor sau kinestezic în modul în care preferi să primeşti informaţiile din exterior. Care îţi sunt valorile? Nu îmi permit să dau sfaturi referitoare la valori. Pot însă împărtăşi un lucru care m-a ajutat de-a lungul timpului să-mi definesc şi să-mi consolidez propriul set de valori.
„Există o diferenţă între valori, etică, moralitate şi religie, iar aceasta este importantă.” Deşi toate conceptele menţionate în citat au ca numitor comun credinţe şi comportamente umane, valorile sunt singurele intrinseci individului, pe când celelalte trei sunt rezultatul consensului societăţii. Valorile spun ce este important pentru tine în viaţă şi au rolul de a te motiva. Etica, moralitatea şi religia spun care sunt standardele şi aşteptările sociale cu privire la tine: ele îţi trasează limitele. De ce este important această distincţie? Pentru că ne reaminteşte de drepturile, dar şi de obligaţiile pe care le avem ca indivizi. În acest caz, de dreptul şi de obligaţia de a ne fi propriii arhitecţi ai valorilor după care dorim să ne organizăm viaţa şi activitatea profesională. Aşadar, cunoscându-ţi punctele tari, modul cum performezi şi propriul set de valori, poţi începe testarea unor medii de lucru sau a unor tipuri de joburi diferite. Peter Drucker spune că este utilă dezvoltarea unei cariere paralele încă de pe acum: alocă-ţi 8-10 ore pe săptămână pentru lucruri care-ţi sunt dragi şi din care poţi obţine beneficii profesionale: activitate non-profit, mentorat, consultanţă, hobby-uri transformate în activităţi lucrative.
Eu, de exemplu, organizez o conferinţă de strângere de fonduri pentru asociaţia alumnilor INSEAD din România, care nu doar că îmi dezvoltă abilităţile de management al proiectelor, dar îmi şi extinde reţeaua profesională. O colegă talentată îşi creează propria linie de bijuterii şi vestimentaţie în afara orelor de program, iar un prieten bun e pasionat de filme şi a început să facă recenzii. Altfel spus, oportunităţile de a dezvolta o carieră paralelă sunt nelimitate. Nu pot decât să vă urez succes şi să mă aliniez Zilei Internaţionale a Cuvântului „Mulţumesc”, care a avut loc pe 11 ianuarie.
NB: Inspiraţia în scrierea acestui articol mi-a venit de la Charles Handy și Peter Drucker, ambii gânditori influenţi de afaceri, ambii înzestraţi cu o incredibilă înţelepciune a modului cum funcţionează indivizii și sistemele.
