Răspunderea patrimonială a salariatului – elemente decisive

Articol de: Irina Petrescu, Avocat titular, Cabinet de Avocat Irina Petrescu – UNBR

Totodată, reclamanta nu a administrat nici dovezi referitoare la modalitatea în care pârătul trebuia să gestioneze corespunzător cantitatea de motorină din locomotivă potrivit fișei postului. În lipsa dovedirii unei fapte de încălcare a obligaţiilor contractuale rezultate din raportul de muncă, nu poate fi atrasă răspunderea patrimonială a salariatului. În speţă, se constată că niciuna din obligaţiile derivând din raportul contractual de muncă nu a fost dovedit a fi fost încălcată de către pârât. Reclamanta a justificat existenţa unui prejudiciu material prin raportare la un sistem propriu de normare a consumului de motorină, nedovedit în cauză, şi nu a depus la dosar actele din care să rezulte consumul normat al locomotivei încredinţate pârâtului şi nici acte din care să rezulte consumul tipului de locomotivă pe care pârâtul şi-a desfăşurat activitatea. Astfel, se reține că nu a fost dovedit de către angajator, în condițiile art.272 C.muncii, că pârătul a creat un prejudiciu reclamantei în raport de nerespectarea atribuțiilor de serviciu constând în utilizarea necorespunzătoare de către acesta a cantității de motorină (consum anormal). Prejudiciul nu este nici determinat și nici determinabil, având în vedere aspectele mai sus expuse. În fine, nici condiţia vinovăţiei nu este îndeplinită în cauză. Astfel, cum s-a arătat deja, reclamanta afirmă vinovăţia pârâtului prin raportare la un prejudiciu şi nu la o faptă de încălcare a obligaţiilor contractuale derivând din raportul de muncă. Oricum, din fişa postului, în ceea ce priveşte consumul de combustibil, nu rezultă că pârâtul – mecanic de locomotivă – ar avea o obligaţie de rezultat, ci doar de diligenţă, de utilizare corespunzătoare a combustibilului şi lubrifianţilor folosiţi pentru remorcarea trenurilor. Prin urmare, vinovăţia pârâtului pentru un consum mai mare decât norma impusă de angajator nu este prezumată, ci trebuie dovedită de către reclamantă. Or, reclamanta doar a afirmat vinovăţia pârâtului, nu a şi dovedit fapta de încălcare a obligaţiilor contractuale derivând din raportul de muncă. Nu se poate reține nici existența legăturii de cauzalitate între nerespectarea de către pârât a obligației de a conduce economic locomotiva și supraconsumul ori dispariția a 53,7 litri motorină consum nejustificat. Faţă de considerentele expuse, nefiind îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului, acţiunea reclamantei este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.”

(Foto: Jeffrey, www.flick.com)