6 puncte critice pentru organizaţii, în 2016

6 puncte critice pentru organizaţii

Vă prezint în acest articol câteva idei utile la nivelul fiecărei companii, în orizontul anului următor.

Alinierea organizaţională

Încă insuficient prezentă în vocabularul organizaţiilor, alinierea poate să fie picătura care face diferenţa între succes şi insucces. În organizaţii, mai ales în cele mari, se construiesc şi gândesc strategii de abordare a pieţei de către departamente specializate. Povestea se construieşte în cicluri reiterative, de cele mai multe ori, la vârful organizaţiei. Ceea ce nu se întâmplă suficient este traducerea conceptului în practică, discuţia pluridisciplinară la toate nivelurile organizaţiei, mai ales în zona de contact cu clientul. Şi, uneori, tocmai acolo există cunoştinţe nevalorificate şi soluţii simple care nu sunt descoperite pentru că nimeni nu întreabă. Odată definit ceea ce e de făcut, organizaţiile trebuie să pună ideile în practică. Pentru asta, trebuie aduşi la masa discuţiilor toţi cei care influenţează buna execuţie ca să dezbată ideile pentru ca apoi să le transforme în acţiuni concrete. Procesul poate să dureze şi nu este întotdeuna plăcut pentru că, uneori, ceea ce „dă bine pe hârtie”, nu se traduce uşor în lucruri concrete de făcut. Dar, dacă nu se întâmplă, şansele de reuşită ale iniţiativelor scad. Asta şi pentru că, cei care nu se simt părtaşi la soluţie vor identifica toate problemele, dar nu şi rezolvarea lor.

Performanţa

Măsura bunei execuţii, ca şi a bunei strategii, este rezultatul. Dialogul despre felul în care îl măsori trebuie să aibă consistenţă şi coerenţă. Sistemele de bonusare şi legătura lor cu rezultatele dorite trebuie să fie continuu revizuite astfel încât felul în care ele se leagă de strategie să fie cât mai transparent. Nu de puţine ori, organizaţiile plătesc pentru obiective pe termen scurt, în dauna celor pe termen lung şi petrec prea puţin timp cu alinierea şi armonizarea obiectivelor pe orizontală, ca să descopere apoi cu surprindere că „unul trage hăis şi celălalt cea”, că e adevărat când se zice că „ceea ce se măsoară se face” şi, chiar mai adevărat, că „ceea ce se bonusează se face, până la un punct”. Puţine sisteme de măsurare a performanţei sunt grozave şi nu întotdeauna efortul depus în construirea lor e recompensat pe măsură, dar dialogul despre aşteptări şi rezultat este important.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •