Fiecare dintre noi avem propriul sistem de stimuli care ne motivează în a face o acţiune. Ai fost vreodată înnebunit de întrebările insistente ale unui coleg de muncă cu privire la ceea ce face echipa, de ce, și dacă lucrurile s-ar putea face mai eficient? Sau, ai fost înnebunit de refuzul unui coleg de a pune aceste întrebări cruciale?
Ați lucrat vreodată cu cineva care a respectat termenele-limită și a pus umărul la bătaie pentru echipă, dar, din anumite motive, nu a putut să avanseze spre obiectivele stabilite pentru el însuși? Sau, e posibil ca această descriere să ţi se potrivească?
Adevărul este că noi toți suntem dramatic diferiţi în atitudinea față de obiceiuri și în aptitudinea noastră de a ni le forma. Gretchen Rubin, autoarea cărţii „Mai bine decât înainte: Stăpânirea obiceiurilor vieții noastre de zi cu zi”, a aflat că mai toţi ne înscriem într-unul dintre cele patru grupuri distincte: susținători, întrebători, obligatori și rebeli.
Întrebarea-cheie este: Cum răspunzi unei aşteptări? Cu toții ne confruntăm cu două tipuri de așteptări:
- Așteptări externe: respectarea unui termen-limită de lucru, respectarea regulilor de circulaţie;
- Așteptări interne: lăsatul de fumat, începerea unei rutine de alergat.
- Susţinătorii răspund cu ușurință atât așteptărilor externe, cât și așteptărilor interne. Ei sunt auto-directionați și au puţine dificultăți în a-și îndeplini angajamentele, respectând planificările făcute sau respectarea termenelor-limită (de fapt, de multe ori, ei termină chiar mai devreme). Ei doresc cu adevărat să înțeleagă și să răspundă așteptărilor – inclusiv așteptările lor în ccea ce îi priveşte. Acest lucru creează un instinct puternic de auto-conservare, care servește drept contra-greutate față de așteptările altora.
Cu toate acestea, susținătorii se pot confrunta cu situații în care așteptările nu sunt clare. Se pot simți forțați să răspundă așteptărilor, chiar și celor care par inutile. Ei se pot simți neliniștiți când știu că încalcă regulile, chiar și normele inutile, dacă nu au o justificare puternică pentru a face acest lucru.
- Întrebătorii pun la îndoială toate așteptările și vor atinge un obiectiv numai dacă vor considera că este justificat; sunt motivați de rațiune, logică și corectitudine. Ei decid singuri dacă a trece la acțiune este o idee bună și se opun să facă orice pariu arbitrar sau lipsit de scopuri sănătoase. În esență, ei transformă toate așteptările în așteptări interne.
Întrucât „întrebătorii” doresc să ia decizii bine gândite și să ajungă la propriile concluzii, sunt foarte implicați din punct de vedere intelectual și sunt adesea dispuși să facă cercetări exhaustive. Dacă vor decide că există o bază suficientă pentru o așteptare, o vor urma; dacă nu, nu.
Cu toate acestea, apetitul pentru informații și justificare pe care îl au „întrebătorii” poate deveni obositor. Ei își doresc uneori să accepte așteptările fără a le cerceta atât de profund, uneori intrând într-o paralizie de analiză, dorind să mai aibă o informație în plus.
- „Obligatorii” răspund cu ușurință la așteptările externe, dar se străduiesc din greu să răspundă așteptărilor interne. Ei excelează la îndeplinirea cerințelor externe și a termenelor-limită, astfel că sunt colegi, membri ai familiei și prieteni de excepție.
Nu îi dezamăgesc pe alţii, dar ei se pot dezamăgi pe ei înşişi. Deoarece „obligatorii” opun rezistenţă așteptărilor interne, este dificil pentru ei să se auto-motiveze (să lucreze la o teză de doctorat, de exemplu, sau să participe la evenimente de relaţionare). Un jurnalist care nu are probleme în a-și îndeplini sarcinile săptămânale, dar nu pare să găsească timp să lucreze la propria sa carte, este un „obligator” clasic.
Pentru a-și îndeplini așteptările, „obligatorii” depind de responsabilitatea externă, cu consecințe cum ar fi termenele-limită, taxele întârziate sau teama de a dezamăgi pe cineva. Acest lucru merită repetat: dacă un Obligator are probleme în a răspunde unei așteptări, soluția este responsabilitatea externă.
Greutatea așteptărilor externe poate face pe Obligator susceptibil la epuizare, pentru că au probleme în a spune oamenilor „nu”. Un Obligator renunță la tot pentru a corecta rapoartele colegilor, dar e incapabil în a-şi face timp să lucreze la propriile sale priorităţi.
Obligatorii, de fapt, pot ajunge la un punct de Obligator -Rebel, un şablon uimitor în care refuză brusc să îndeplinească un obiectiv. La un anumit punct, greutatea așteptărilor devine prea mare și, dintr-o dată clachează.
- Rebelii rezistă tuturor așteptărilor, atât la cele din exterior, cât și celor interioare. Ei aleg să acționeze dintr-un sentiment de alegere, de libertate. Ei rezistă controlului, chiar și controlului de sine, și se bucură de reguli și așteptări sfidătoare.
Rebelii lucrează spre propriile lor obiective, în felul lor, și în timp ce refuză să facă ceea ce „ar trebui să facă”, își pot îndeplini propriile scopuri.
Rebelii acordă o valoare ridicată autenticității și autodeterminării și aduc un spirit eliberator în tot ceea ce fac. Uneori, rezistența rebelă față de autoritate este extrem de importantă pentru societate – însă Rebelii frustrează adesea pe alții pentru că nu li se poate cere și nu li se poate spune nimic. Nu le pasă dacă „oamenii se bazează pe tine”, „ai fost de acord să o faci”, „este împotriva regulilor”, „acesta este termenul limită” sau „este nepoliticos”.
De fapt, a cere sau a spune Rebelilor să facă ceva, de multe ori îi face să facă exact contrariul. Oamenii din jurul Rebelilor trebuie să se ferească de aprinderea accidentală a spiritului lor de opoziție. În același timp, Rebelii sunt adesea puternic motivaţi de ideea „Vă voi arăta”. Spune, de exemplu, unui rebel: „Nu cred că puteți termina acest proiect până vineri” și el ar putea să-l livreze joi doar pentru a vă dovedi că greșiți.
Rebelii se frustrează uneori chiar și pe ei înșiși, deoarece nu îşi pot spune singuri ce să facă.
Mulți oameni se recunosc doar din aceste descrieri, dar dacă doriți să aflați care vă este profilul şi ce tendinţe de acţiune şi stimuli aveţi, faceţi acest test. Aceste tendințe sunt adânc împământenite în felul în care acţionăm, dar, prin identificarea lor și cu înțelepciune, putem învăța să contrabalansăm aspectele negative ale tendințelor noastre. Puteţi să vă întrebaţi înainte de o acţiune: „De ce sunt de acord cu asta?”.
De fapt, atunci când vrei să-i convingi pe ceilalți să acționeze, vei avea mai mult succes dacă iei în considerare profilul şi stimulii lor, fie că ești un șef care încearcă să ajute un angajat să-și respecte termenele limită; sau un comerciant care încearcă să-şi vândă produsele consumatorilor; sau un consultant, antrenor sau terapeut care încearcă să ajute clienții să-și atingă obiectivele.
Citește și Cum să asimilăm eficient obiceiuri bune, pe care să le menţinem
De exemplu, un Întrebător îi poate prezenta unui Obligator motive temeinice pentru a întreprinde o acțiune, dar acele argumente logice nu contează atât de mult pentru un Obligator, aşa cum contează responsabilitatea externă. Și, spunându-i unui Rebel: „Regula spune că trebuie să faci asta” ar putea să-l facă pe Rebel incapabil să se conformeze.
Majoritatea oamenilor sunt Întrebători sau Obligatori, foarte puțini sunt Rebeli și, mult mai puţini sunt Susţinători. Deoarece Susţinătorii și Rebelii sunt o parte atât de mică din populaţie, oamenii care încearcă să modeleze comportamentul oamenilor pe scară largă – angajatori, comercianţi, companii de asigurări, instructori – se concentrează mai bine pe soluții care îi ajută pe Întrebători, oferind motive solide și pe Obligatori, prin asigurarea responsabilizării.
Cei mai fericiţi şi cei mai de succes sunt cei care şi-au dat seama de modalităţile de a-şi exploata tendinţa în beneficiul lor şi de a-şi compensa limitele. Printr-o înțelegere mai bună de sine, precum și cu înţelegerea celorlalţi, ne ajutăm să construim vieți mai fericite, mai sănătoase și mai productive.
Sursa: Harvard Business Review
Foto: Pixabay
Citește și Crează o conexiune în afaceri, prin cinci întrebări!
