Valul mexican numit „alinierea la obiectivele companiei”

Alinierea la obiectivele companiei este un proces

Visul oricărui manager este ca, odată ce a stabilit obiective sau a preluat obiective de la superiorul său pentru a le distribui în echipă, aceasta să pornească plină de entuziast la îndeplinirea lor. În realitate, însă, nu avem de-a face cu roboței (cel puțin nu într-o echipă ca cea la care mă refer aici), ci avem de-a face cu ființe umane, având abilități diferite, moduri de gândire diferite, interese diferite, comportamente diferite.

Așa stând lucrurile, situația devine mult mai complicată, deoarece trebuie să convingi. Chiar și pentru cele mai simple obiective, este nevoie să convingi! Acesta este momentul în care, cel puțin unii dintre noi, începem să simțim dificultatea și ne punem întrebări: cum să aliniem pe fiecare dintre cei cu care lucrăm la obiectivele echipei și la cele ale companiei?, cum să-i facem să și le însușească în mod natural?, cum să evităm risipa de energie și, în același timp, cum să-i menținem motivați, creativi, conectați?.

Deși studiile în domeniul comportamentelor umane au făcut progrese mari și au adus informații valoroase despre felul în care managerii pot lucra cu oamenii lor, un răspuns universal la această întrebare nu s-a găsit.

Alinierea la obiectivele companiei este un proces. Acesta nu se întâmplă instantaneu, sunt mai mulți pași de parcurs. În 2003, doi consultanți americani, Dr. Donald D. Tosti și Stephanie Jackson, au publicat modelul alinierii organizaționale în care evidențiază cum se face legătura între viziunea de dezvoltare a unei companii și rezultatele pe care aceasta le obține. Esențială în această abordare este nevoia de echilibru între cele două elemente ale vieții organizaționale: structura și cultura acesteia. Adică, nevoia de aliniere. Nu poți avea o structură puternică, bine pusă la punct, transpusă în strategii, obiective și planuri de acțiune, fără a depune efort constant în dezvoltarea unei culturi puternice (bazată pe principii și valori), care să conducă la comportamente generatoare de rezultate.

De aceea, fără comportamente adecvate la nivelul fiecărui individ, rezultatele nu pot apărea sau, dacă apar punctual, ele nu pot fi sustenabile.

Logica pare foarte simplă, dar de ce este greu de pus în practică? Care sunt comportamentele la care un manager ar trebui să acorde atenție astfel încât fiecare obiectiv de companie sau de echipă să fie însușit și să devină obiectiv individual? Adică, să existe o aliniere reală între om și companie?

Câteva considerații și exemple, sper, clarificatoare, în cele ce urmează.