În cele din urmă, include o sesiune de meditație de mindfulness în ritualul zilnic, spune Deborah Norris, neurolog și autor al cărții ”In the Flow: Passion, Purpose and the Power of Mindfulness”.
„Noțiunile preconcepute se dezvoltă ca rezultat al experienței anterioare”, spune ea. „Meditația devine tot mai cunoscută pentru abilitatea ei de a ne deschide mințile pentru idei noi, în timp ce ne debarasăm de prejudecățile vechi, care nu ne mai servesc la nimic”.
Practica implică focalizarea pe un singur punct de concentrare, cum ar fi respirația, pentru a încetini ritmul minții. Apoi, se face extinderea treptată a focalizării asupra unui spectru larg de informații senzoriale, spune Norris. „Cercetatorii au descoperit că, de fapt, creierul începe să funcționeze diferit în urma unei astfel de practici”, spune ea. „Mecanismele specifice implică o parte din creier numită talamus, cunoscută și sub denumirea de «poarta de acces către conștiință»”.
Cheia pentru a deschide această poartă este hipotalamusul. „În timpul momentelor stresante, hipotalamusul trimite mesaje către talamus, instruindu-l să se închidă, reducând, astfel, focalizarea și limitând ceea ce are acces la creier. Acest proces este adaptabil în momentele de stres, deoarece ne permit să ne concentrăm în mod special asupra sarcinilor pe care le avem în față”.
Citește și: Exerciții de antrenare a minții, vechi de 77 de ani
Însă, în perioadele de odihnă, putem antrena creierul pentru a dezactiva hipotalamusul. „Respirațiile focalizate adânci, care accentuează expirarea, sunt cunoscute pentru capacitatea de a calma activitatea hipotalamică, deblocând porțile talamice”, spune Norris. „Practicarea meditației de mindfulness, care stă în conștientizarea curioasă a respirației, literalmente instruiește creierul să devină mai deschis, mai open-minded”.
