Articol de: George Bragadireanu, Coach, Trainer, Autor InsideBloom
Un pic de lumină
În ce fel îți vorbești în mintea ta?
- Mă forțez, mă supraestimez, trag de mine.
Ești un personaj foarte puternic. Poate prea stabil. Nimeni nu te poate scoate din ale tale; nici un gând nu este destul de puternic încât să te zgândăre cât de puțin. Ce știi aia faci. Totul înseamnă pentru tine “tot înainte”. S-ar putea să nu știi care este direcția precisă, dar sensul este “Ferrari în viteza a șasea”. Nu te poți opri pentru reflecții, introspecții. Îți asculți impulsurile de moment și prea puțin “simțirea”. Ești o doză de energie autoregenerabilă. Presiunea este viața ta. Ești stresat dacă stai.
- Colaborez cu mine.
Ești un personaj rar. Unii ar zice autentic. Știi ce vrei și ce nu vrei. Știi ce poți și ce nu poți. Știi că nu ești stăpânul lumii, dar ești stăpânul lumii tale. Ai grijă de sănătatea ta psiho-emoțională. Ești stabil. Pui preț și pe sentimente și pe emoții și pe gânduri și pe logică. Oamenii vin să îți ceară sfaturi pentru că ești echilibrat. Cauți provocări pe care să le depășești. Orice presiune exterioară înseamnă, de fapt, o provocare. Există în tine puțin stres și acesta este, de obicei, pozitiv.
- Fac compromisuri cu mine.
Lași de la tine în defavoarea ta. Cauți căi de mijloc, locuri călduțe. Căi bătătorite, neprimejdioase. Gândurile tale sunt multe și sentimentele la fel. Schimbi, uneori, un gând nobil pe sentimente nu foarte nobile și invers; renunți să te simți extraordinar, amâni și faci ce ți se dictează, ce “trebuie”. Riști să te streseze faptul că nu îți respecți dorințele interioare.
- Evit să mă gândesc la mine.
Până când? Până când vrei să lași nerezolvate toate frământările care te chinuie? Renunți foarte des să le faci față, să iei decizii, să le confrunți. Ți-e frică de tine? Ți-e frică de sentimentele tale? De ce ar putea ieși extraordinar de sub gândurile de renunțare? Poți începe acum. Poți începe să spui lucrurilor pe nume. Altminteri, stresul de a ține mereu în tine și a nu-ți împărtăși cu alții (nici cu tine) trăirile o să îți provoace necazuri.
- Mă subestimez, mă judec aspru, mă auto-victimizez.
Când erai mic, erai tu însuți. Te-ai pierdut oare pe drumul vieții? Când ai învățat despre tine că nu ești bun? De fapt, știi și tu că nu e adevărat. Sunt o mulțime de situații în viața ta când ai fost extraordinar. Și vor mai fi. Cum le poți aduce în lumina zilei de mâine? Frica este mare în mintea care o amplifică într-un mod insondabil, în timp ce durerea este pur fizică, cuantificabilă, rezolvabilă.
Exercițiu imaginativ
Ce voce interioară ai? Pe ce ton îți vorbește și ce îți spune cel mai des, în situațiile stresante de la birou?
