Articol de: George Bragadireanu, Coach, Trainer, Autor InsideBloom
Noi nu suntem corpul nostru
Corpul nostru pierde și câștigă materie în fiecare minut, în fiecare secundă. La nivel celular, atomic și cuantic, în fiecare clipă, pierdem și câștigăm masă. Tot corpul se înnoiește în timp: celulele pulmonare se regenerează odată la şase săptămâni, iar papilele gustative – odată la zece zile, pielea în 2-4 săptămâni, oasele la zece ani, intestinele la 2-3 zile.
Noi nu suntem nici personalitățile noastre (spiridușul)
Nu suntem comportamentele noastre, nici credințele noastre, nici gândurile noastre. Când eram mici, nu aveam aproape deloc personalitate – copiii de până în cinci ani se aseamănă foarte mult, abia mai târziu îi poți deosebi prin comportamente diferite, feluri diferite în care văd lumea, lucruri care le plac și care nu. Astăzi, putem avea niște gânduri, comportamente și putem crede în lucruri pe care nu le mai avem. Sunt tot atâtea măști. Ceea ce rămâne sub toate acestea este sinele autentic.
Când te decizi să îl privești în față, începe să îi fie teamă, să se descompună. Atunci când îți privești în față temerile închipuite (spiridușul), ele încep să dispară. Acum, când vă vorbesc, spiridușii voștri vorbesc și ei: “oare ce vrea George să ne spună?”, “este ridicol să vorbim despre spiriduși într-un articol despre stres?” etc. Și al meu vorbește: “am scris deja prea mult, oare a ajuns cineva până aici cu cititul?”.
Cum ajung la eul autentic? Observă-te! Observă ce ți se întâmplă. Respiră. Parchează, dă-te jos, trage aer în piept și verifică cât de încins este motorul, dacă ești pe direcția bună.
Exercițiu imaginativ
Desenează-ți această voce interioară. Imediat ce ai citit aceste rânduri, dacă ai un spiriduș colaborativ, el tocmai ți-a șoptit “hai să o facem, hai să mă desenezi!” Altminteri, ai auzit deja în mintea ta ceva de genul următor: “Nu știu să desenez!”, “Ce prostie!…” și altele asemenea. Deci? Îl desenezi? Pe principiul că dacă vezi teroarea în față scapi de ea (“cui pe cui se scoate”, “frica este mai mare ca durerea”, “feedback-ul este mama învățării”), o să te rog să îți desenezi spiridușul. Desenează felul în care crezi că arată spiridușul din mintea ta, personalitatea / egoul tău, masca ta. Surprinde-i în desen toate atributele (cum este, cum se comportă, când apare), fă “baloane de vorbe” în care scrie lucrurile pe care ți le spune cel mai des. Fă-l cât mai personal, cât mai “al tău”. Și iată câteva schițe de caracterizări (incomplete, ce-i drept…).
Generalul
La un moment dat, am întâlnit un client de coaching, în vârstă de 32 de ani, cu o poziție profesională importantă. Spiridusul lui îl încărcase până la această vârstă cu o grămadă de simptome semi-clinice de “stress dissorder” și alienări de percepție a realității. Clientul mi s-a confesat că spiridușul lui îl îndemna să urmeze toate regulile, procedurile și normele pe care le întâlnea în cale (profesionale și sociale), pentru că, spunea spiridușul, “așa trebuie”, “așa nu trebuie”, “așa se cade”, “e bine să ai reguli”, “trebuie să dovedești că…”, “altfel, o să rămâi toată viața băiatul mamii”. Acest Spiriduș General îi dicta încontinuu, iar clientul meu nu i se abătea din. Clientul meu mi-a desenat un personaj mic, gras, impunător prin aroganța lui și felul de a vorbi răstit și poruncitor. El însuși era un tip impunător, cu centură neagră la karate, cu bicepși enormi, dar și cu unele slăbiciuni de natură intimă, în ultimii ani.
