Articol de: George Bragadireanu, Coach, Trainer, Autor InsideBloom
Acesta este spiridușul: de fiecare dată când se manifestă, el îți readuce în minte concluziile deja trase în urma unor experiențe trecute: “nu fă aia pentru că îți aduci aminte când…?”, “nu e bine să… pentru că atunci când…” etc.). Intenția lui este meritorie și trebuie aplaudat pentru asta: încearcă să nu obosească creierul și merge pe aceleași drumuri mereu și mereu. Dar acest lucru are și un revers: nu vede alte drumuri (învățare), nu mai există bucuria descoperirii (plăcere) și, ca atare, nu poate produce decât performanța de care era în stare în situația în care a învățat acest fel de a răspunde.
În acest fel, spiridușul nu ne salvează, ci dimpotrivă, ne iluzionează:
– că s-ar putea să ni se întâmple ceva rău
– că am putea să beneficiem din nou de o experiență extrem de plăcută.
Prin acest fel de a se manifesta, creierul-spiriduș nu este aproape niciodată în prezent, aici și acum, ci mereu într-o iluzie a viitorului sau într-o melancolie a trecutului.
Dar, în creierul nostru mai sunt și alte drumuri pe care mergem din când în când, de fiecare dată când învățăm ceva nou (când spiridușul este speriat că îl desenăm, înseamnă că tocmai ne aflăm într-o experiență nouă care ne face să “trăim iarăși”). Acest drum alternativ este mai lent și înseamnă parcurgerea tuturor etapelor, exact ca în poza de mai jos. Acesta este drumul “flow”: spiritul colaborativ, spiritul de întrajutorare, spiritul social, spiritul care caută soluții, care riscă, privește “presiunea” drept “provocare”, spiritul ne-stresat, eul autentic.
